O clădire din Hong Kong cu o nişă în mijloc, maximizând astfel efectele benefice feng shui
Scopul feng shui aşa cum este el practicat azi este de a situa clădirile în care trăiesc oameni în zone cu un bun qi. Zonele perfecte includ o localizare geografică şi una temporală.[1][2]
Qi
Qi (pronunţau aproximativ cii) este o forţă a vieţii pozitivă sau negativă care se poate deplasa şi care joacă un rol esenţial în geng shui.[3] În feng shui ca şi în artele marţiale chineze, qi se referă la "energie", în sensul unei "forţe a vieţii" sau elan vital. O explicaţie tradiţională a lui qi în conexiune cu feng shui ar include orientarea structurii, vârsta, şi interacţiile cu mediul înconjurător, inclusiv microclimatul local, panta terenului, vegetaţia, şi calitatea solului.
Cartea înmormântării spune că înmormântarea trebuie să ia în considerare "qi-ul vital". Wu Yuanyin[4] (dinastia Qing) spunea că qi-ul vital este "qi-ul coagulat", care este starea qi ce zămilseşte viaţă. Scopul feng shui este de a profita de avantajul qi-ului vital prin amplasări adecvate ale mormintelor şi structurilor.[2]
O utilizare a compasului feng shui, Luopan, este de a detecta sensul curgerii qi.[5] Compasele magnetice arată geomagnetismul local care include curenţii induşi geomagnetic determinaţi de mediul spaţial din jurul Pământului. [6] Profesorul Max Knoll sugera în 1951 că qi este o formă de radiaţie solară.[7] Cum starea meteorologică se schimbă în timp,[8] şi calitatea lui qi creşte şi scade în timp,[2] feng shui cu compasul poate fi considerat o formă de predicţie care evaluează calitatea mediului înconjurător - inclusiv efectele mediului spaţial din jurul Pământului.
Polaritatea
Polaritatea este exprimată în feng shui prin Teoria Yin şi Yang. Ea este similară unui dipol magnetic. Astfel, are două părţi: una care crează energie şi una care o primeşte, putând astfel fi considerată ca o explicaţie timpurie a asimetriei (chiralitatea). Dezvoltarea Teoriei Yin şi Yang şi a corolarului său, Teoria celor Cinci Faze (Teoria celor Cinci Elemente), este de asemenea legată de observaţiile astronomice ale zonelor spaţio-temporale.[9]
Teoria celor Cinci Elemente sau Forţe (Wu Xing) - care, conform chinezilor, sunt metalul, pământul, focul, apa, şi lemnul - a fost menţionată pentru prima dată în literatura chineză într-un capitol al Cărţii de Istorie. Ele joacă un foarte important rol în filozofia chineză: prin "elemente" se înţelege nu atât substanţele actuale cât forţele esenţiale pentru oameni, viaţa.[10] Pământul este un amortizpr, sau un element de echilibru la care se ajunge atunci când polarităţile se anulează reciproc. În timp ce scopul medicinei chineze este de a echilibra yin şi yang în corpul omenesc, scopul feng shui este descris ca alinierea unui oraş, zonă, clădire, sau obiect, cu câmpurile de forţă yin-yang.[11]
Bagua (opt trigrame)
Două diagrame cunoscute ca bagua (sau pa kua) sunt mai importante în feng shui, şi amândouă sunt meţionate în Yijing (sau I Ching). Diagrama Lo (Râu) (Luoshu, sau Secvenţa Fericirii Ulterioare) a fost dezvoltată prima.[12] Luoshu şi Diagrama Râului (Hetu, sau Diagrama Fericirii Timpurii) sunt legate de evenimentele astronomice ale mileniului 6 î.en., şi de Calendarul Broaştei Ţestoase din perioada Yao.[13] Calendarul Broaştei Ţestoase (găsit în secţiunea Yaodian din Shangshu sau Cartea Documentelor) datează din anul 2300 î.e.n., cu o aproximaţie de 250 ani.[14]
În Yaodian, direcţiile cardinale suntdeterminate de stelele-referinţă ale mega-constelaţiilor cunoscute ca Patru Animale Cereşti:[14]
- Est
- Dragonul Verde (echinoxul de primăvară)—Niao (Pasăre), α Hydrae
- Sud
- Phoenixul Roşu (solstiţiul de vară)—Huo (Foc), α Scorpionis
- Vest
- Tigrul Alb (echinoxul de toamnă)—Xu (Goliciune, Vid), α Aquarii, β Aquarii
- Nord
- Broasca Ţestoasă Întunecată (solstiţiul de iarnă)—Mao (Păr), η Tauri (Pleiadele)
Diagramele sunt de asemenea legate de metoda de predicţie sifang (patru direcţii) folosită în timpul dinastiei Shang.[15] Sifang este mult mai veche şi era folosită în siturile neolitice din China, având un rol important în astronomia culturii Hongshan. Această zonă din China este legată de Huangdi, Împăratul Galben, care se crede că a inventat busola care indica sudul.[16]
Tehnici
Descoperirile arheologice din perioada neolitică în China şi literatura vechii Chine ne oferă împreună o idee despre originile tehnicilor feng shui. În China premodernă, feng shui Yin (pentru morminte) avea o importanţă l fel de mare ca şi feng shui Yang (pentru locuinţe).[1] Pentru ambele tipuri trebuia să se determine direcţia prin observarea cerurilor (ceea ce Wang Wei denumea Metoda Sălii Ancestrale, identificată mai târziu de Ding Juipu ca Liqi pai, care în ţările vestice a fost denumit în mod eronat ca "şcoala formei").[2]
Feng shui este asociat de obicei cu următoarele tehnici:[18][19]
Xingshi Pai ( Metode pentru "Forme")
- Luan Dou Pai, 峦头派 (analiza mediului fără a folosi compasul)
- Xing Xiang Pai, 形象派 sau 形像派 (imagini)
- Xingfa Pai, 形法派
Liqi Pai (Metode pentru "Compas")
Metoda San Yuan, 三元派
- Formarea Porţii Opt a dragonului, 龍門八法
- Xuan Kong, 玄空 (metode pentru timp şi spaţiu)
- Xuan Kong Fei Xing 玄空飛星 (metode ale Stelelor Zburătoare pentru timp şi direcţie)
- Xuan Kong Da Gua, 玄空大卦 ("Decizia Secretă" sau relaţii 64 gua)
Metoda San He, 三合派 (analiza mediului folosind un compas)
- Metode de Accesare a Dragonului
- Ba Zhai, 八宅 (Opt Case)
- Metode de Apă, 河洛水法
- Îmbăţişarea locală
Alte metode
- Cei patru stâlpi ai destinului, 四柱命理 (o formă a hemerologiei)
- Stelele Călătoare Majoră şi Minoră (Constelaţii)
- Cele cinci faze, 五行 (relaţii între cele cinci faze sau wuxing)
- Secta budistă tantrică neagră (metode cu influenţe vestice sau moderne care nu se bazează pe învăţăturile clasice)
References
- ^ a b Field, Stephen L. (1998). Qimancy: Chinese Divination by Qi.
- ^ a b c d e Bennett, Steven J. (1978) "Patterns of the Sky and Earth: A Chinese Science of Applied Cosmology." Journal of Chinese Science. 3:1-26
- ^ Institute of Feng Shui
- ^ Tsang ching chien chu (Tse ku chai chung ch'ao, volume 76), p. 1a.
- ^ Field, Stephen L. (1998). Qimancy: The Art and Science of Fengshui.
- ^ Lui, A.T.Y., Y. Zheng, Y. Zhang, H. Rème, M.W. Dunlop, G. Gustafsson, S.B. Mende, C. Mouikis, and L.M. Kistler, Cluster observation of plasma flow reversal in the magnetotail during a substorm, Ann. Geophys., 24, 2005-2013, 2006
- ^ Max Knoll. "Transformations of Science in Our Age." In Joseph Campbell (ed.). Man and Time. Princeton UP, 1957, 264-306.
- ^ Wallace Hall Campbell. Earth Magnetism: A Guided Tour through Magnetic Fields. Harcourt Academic Press. 2001:55
- ^ Sarah Allan. The Shape of the Turtle: Myth, Art and Cosmos in Early China. 1991:31–32.
- ^ Werner, E. T. C.. Myths and Legends of China. London Bombay Sydney: George G. Harrap & Co. Ltd.. pp. 84. ISBN 0486280926.
- ^ Frank J. Swetz (2002). The Legacy of the Luoshu. pp. 31, 58.
- ^ Frank J. Swetz (2002). Legacy of the Luoshu. p. 36-37
- ^ Deborah Lynn Porter. From Deluge to Discourse. 1996:35–38.
- ^ a b Sun and Kistemaker. The Chinese Sky During the Han. 1997:15–18.
- ^ Aihe Wang. Cosmology and Political Structure in Early China. 2000:107-128
- ^ Sarah M. Nelson, Rachel A. Matson, Rachel M. Roberts, Chris Rock, and Robert E. Stencel. Archaeoastronomical Evidence for Wuism at the Hongshan Site of Niuheliang. 2006
- ^ Jacky Cheung Ngam Fung (2007). "History of Feng Shui.".
- ^ Cheng Jian Jun and Adriana Fernandes-Gonçalves. Chinese Feng Shui Compass Step by Step Guide. 1998:46-47
- ^ MoonChin. Chinese Metaphysics: Essential FengShui Basics. ISBN 978-983-43773-1-1
Acest articol conţine materiale traduse şi adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu sub licenţă gratuită GNU.
Technorati Tags: Ştiinţă bagua Cartea Documentelor Cartea înmormântării compasul feng shui diagrame elan vital energie Feng shui Hetu Huo Liqi Pai Luopan Luoshu Mao Niao polaritatea qi San He San Yuan Sănătate Shangshu sifang tehnici Teoria celor Cinci Elemente Teoria Yin şi Yang teorii Wu Xing Xingshi Pai Xu Yaodian teorii Feng Shui qi energie elan vital Cartea înmormântării compasul feng shui Luopan polaritatea Teoria Yin
Publică un comentariu nou