Drobeta Turnu Severin

Fastac

Piese de port dreptunghiulare, purtate în sens perpendicular, prinse fiind la talie, una în faţă şi alta la spate, cu poalele vizibile pe părţi, se încadrează în tipologia costumului cu două catrinţe, răspândit în mod general în Transilvania şi cu o mare frecvenţă şi în Oltenia.

în judeţul Mehedinţi acest port are o mai pronunţată utilizare în zona de nord, unde este considerat de veche tradiţie, anterior costumului cu vâlnic, despre care se presupune a fi de provenienţă din Câmpia dunăreană. Fiind mai puţin preţuit decât portul cu vâlnic, este folosit la muncă, de către bătrâne şi în ţinuta modestă a fetelor, iar în anotimpul de vară de către toate femeile.

Această piesă dreptunghiulară este ţesută de asemenea din lână, în tehnica uzitată vâlnicului, obişnuită fiind ţesătura în 2 iţe „bătută", cu urzeala ascunsă, în mod izolat însă se ţese şi în 4 iţe. Ornamentaţia urmează de asemenea aceeaşi regulă ca şi la vâlnic.

Şi aici ca şi la vâlnic, constatăm o distinctă diferenţiere între ,,opregul îngust" cu ,,fisticul" din zonele de nord şi centrală şi „prestelca" Câmpiei dunărene.

Fastac

,,Opregul îngust" se poartă numai la spate, fiind mai lat (cea 50 cm X 80 cm) decât ,,fisticul" purtat în faţă (cea 40 cm X 80 cm). Ambele reprezintă o ţesătură ornamentată linear — opregul în sens orizontal ,,rânduri cle-a doua" sau ,,rânduri culcate", iar fisticul în sens vertical ,,rânduri drepte" sau „rânduri în picioare" — care se ţese în lungime nelimitată şi din care se taie atât cât cere dimensiunea piesei respective. Deci ornamentul se repetă în mod egal, fără borduri şi fără delimitări. Ca şi vâlnicul zonei de nord şi aceste piese, prezintă aici un colorit mai sobru şi o mai redusă ornamentaţie. Dat fiind suprafaţa mică a acestora, motivele ce se înşiră în rânduri, fie orizontale, fie verticale, sunt mărunte, repetându-se aceleaşi la o pereche : opreg şi fistic, începând cu simplele vărgi, denumite „tăngi", ornamentaţia urmează în, evoluţia sa, toate fazele : ,,ridicaturi", „spetezc", „zâmtoaică", ,,rânduri cu pui schimbaţi" etc.

Pe Câmpia Dunării ,,prestelca" (în vechime denumită „zuvelcă") apare sub altă formă, fiind purtate perechi, ambele ornamentate egal în sens vertical. Aici confecţionarea prestelcii se simplifică prin faptul că se taie clin ţesătura ,,catrinţei alese" câte o lăţime de cea 50 cm pentru prestelca din spate cu trei rânduri alese — şi cea 40 cm pentru cea din faţă — cu două rânduri alese, în transformările ce au urmat, prestelca din faţă creşte în preţuire, ţesută fiind special cu alt gen de ornamentare de ,,boboci săriţi", răspândiţi omogen pe toată suprafaţa prestelcii.

O altă categorie de prestelca mai recentă, este aceea „cu chenar la poală" sau „împrejuroi", o bordură pe porţiunea de jos.

Ca o influenţă pătrunsă din zona limitrofă a Doljului, apare în părţile estice ale zonei de câmpie „prestelca de trei coţi", o prestelca lată (l m) purtată încreţită pe două aţe, pe care se strângea, să se îngusteze, vara, când ţinea prea cald.

Atât în nord cât şi pe câmpie, s-a dezvoltat în ultimul timp portul prestelcilor perechi, cu ornamentul orientat orizontal, cu un chenar mai dezvoltat în porţiunea de jos.

Fastac

Technorati Tags: Cultura Romania Artă Turism opregul îngust fisticul prestelca zuvelca Transilvania Oltenia judeţul Mehedinţi vâlnic Câmpia dunăreană