Diferit este peisajul din cea de a treia treaptă numită de geografi ,,câmpia înaltă a Bălăciţei", după denumirea uneia din satele tipice aşezată cam în centrul acestei mari unităţi de relief, bogată în cursuri de ape scurte, despărţind suprafaţa „câmpiei" în foarte largi inter-fluvii. Aşezările apar uneori izolate, vreo zece sate au mai puţin de o sută de locuitori, iar mai bine de jumătate din numărul total al satelor sunt de ordinul aşezărilor sub cinci sute de locuitori. Câmpia înaltă a Bălăciţei, brăzdată ele mai multe râuri, toate vărsându-se în Jiu, „desfăşurată ca o largă zonă de tranziţie între Piemontul Motrului şi Câmpia Olteniei (...), reprezintă unitatea fizico-geografică cu cea mai pregnantă individualitate în raport de regiunile limitrofe, atât prin configuraţia reliefului, gradul de fragmentare, cît şi prin trăsăturile hidrologice şi pedoclimatice". (Institutul de geografie, „Piemontul Getic", Buc. 1971, pag. 291).
Dealurile sunt foarte scunde, cu mici văi mărginite de coaste domole , cu pilcuri de copaci şi mici pădurici rămase pe coamele rotunde. Reprezentative pentru această atră etnografică sunt satele ce se înşiruiesc de la est şi sud-est de Vânju Mare. Câteva dintre ele, însă, ne reţin în mod deosebit atenţia, începem cu Almăjelul — unde legenda spune că s-au refugiat urmaşii domnitorului Constantin Brîncoveanu, un deal numindu-se şi astăzi dealul Brâncoveanului — sat pomenit în documente încă de la 1540, cu biserică făcută la 1837 având printre
ctitori pe Alecu Aman, tatăl pictorului Teodor Aman,
Pe la mijlocul veacului trecut, vatra satului era în altă parte, la locul numit „Ceşmele", unde se mai văd gropile bordeielor, biserica fiind şi ea tot îngropată în pământ, oamenii vârstnici ţinând minte „groapa bisericii".
Valea Anilor este un sătuc cu uliţe drepte, înecate în verdeaţa duzilor, a plopilor, a salcâmilor şi a pomilor fructiferi de tot soiul. Mai departe, spre Vlădaia, în centrul căreia apare organizarea tipică a acestor sate de câmpie înaltă, cu circiumă mare, cu „şopron" foarte larg, în faţă sprijinit de stâlpi, sub care intră şi carele, cu cişmele de piatră monumentală în jurul cărora femeile spală rufe, iar gâştele se strâng la firul de iarbă ce se prelinge uşor. La Vlădaia uliţele urcă pantele line ale versanţilor, podeţele văruite trec deasupra şanţurilor adânci din fata gardurilor, văruite şi ele. La Dobra, ca şi la Almăjel, coastele dealurilor sunt acoperite cu viţă de vie, cu culturi de porumb semănat în fâşii înguste printre vii, cu pomi fructiferi şi grădini de zarzavaturi. lată-ne, în sfârşit, ajunşi la Bălăcită, satul din inima acestei ciudate zone care i-a dat şi numele, sat mare de culme, cu vale înflorită şi
culturi agricole, vii, zarzavaturi, exprimând, toate laolaltă, bogăţia pământului din aceste părţi.
Verile călduroase, belşugul de ploi primăvăratice, însoritele şi lungile zile autumnale favorizează nu numai creşterea cerealelor, ci şi a viţei de vie şi a pomilor fructiferi. Aceeaşi impresie ne-o lasă şi Dobra, aşezare mult mai modestă, pomenită într-un act din 1513, când Mihai Viteazul, pe atunci bănişor de Mehedinţi, cumpără întreaga moşie. Cale destul de lungă, aproape 15 km, duce prin Gvardeniţa la Corzu, sat împrăştiat pe trei culmi paralele tăiate de mici pâraie.
Cracul Părpăleşţilor este unul din cele mai dezvoltate, cu case mijind printre livezile de pomi. Valea largă, cu o bogată vegetaţie, este uneori înmlăştinată, deşi sus, pe culmi, apa lipseşte, şi oamenii fac distanţă mare până la fântâni şi cişmele. Mergând la vreme de primăvară, călătorul este întâmpinat de regularitatea culturilor agricole făcute în fâşii lungi şi drepte, reminiscenţe, poate, ale vechilor curele moşneneşti, presărate cu pilcuri de arbori de diferite esenţe, ca un vast parc englezesc, colorând peisajul în tonurile multiple ale diferitelor soiuri de pomi. Este un peisaj vizibil organizat de foarte lungă vreme, oamenilor fiindu-le dragi copacii, resturi din codrul ocrotitor de odinioară. Valea pare o gură de rai încremenită în istorie şi nu e de mirare că pe aceste binecuvântate meleaguri omul şi-a găsit adăpost şi posibilităţi de hrană încă din zorile istoriei.
Technorati Tags: Recreaţie Mehedinţi Câmpia Bălăciţei Piemontul Motrului Câmpia Olteniei Vânju Mare Almăjelul Constantin Brîncoveanu Alecu Aman Teodor
Publică un comentariu nou