Etaj cu arcade, cula lui Tudor
Şi acoperişul, mai ales învelitoarea, este lucrată cu preocuparea pentru găsirea unor efecte decorative. Pe vremuri casele erau „astrucate" cu blăni groase de gorun sau de fag, modalitate pe care noi n-am mai apucat-o. Blănile erau fixate cu cuie de gorun care, ca să se poată înfige, lăcaşurile lor erau întâi găurite cu sfredelul. Acum învelitoarele obişnuite sunt din şindrilă de fag bătută în două rânduri. Aranjarea şindrilei pe acoperiş, sau ceea ce se cheamă local „astrucala", se face în două feluri :
a) astrucala „însolzită", adică şindrila este mult petrecută una peste alta, iar fiecare şindrilă este tăiată la cuţitoaie în aşa fel ca să fie „botoşită", adică să aibă un „bot", un capăt ascuţit ,
b) astrucala „dreaptă", cu şindrilă bătută în rânduri mari.
Acoperişul caselor mehedinţene este întotdeauna în patru ape, la punctul de unire al apelor pe coamă lăsându-se un trunchi mic liber. La acoperişurile care nu-s străpunse de coşurile de care am vorbit, pe „plasa" din faţă sunt practicate două „corlate", puţin ridicate, care sunt fumarele pe unde iese fumul. Ultimul rând de şindrilă de pe plasa din spate este lăsată ceva mai înalt, trecând cam cu 10 cm peste coama acoperişului, şirul acesta numindu-se „căşiţa" casei. Pe această căşiţa se bat „rândunelele", numele local al „ciocârlanilor" gorjeni, şindrilele tăiate în diferite forme geometrice, unele amintind siluete de păsări stilizate, de unde şi numele. Spre deosebire însă de ciocârlanii gorjeneşti, aşezaţi în şiruri lungi, compacte, rândunelele mehedinţene se aşează numai în trei grupe de câte trei, o grupă la mijlocul coamei, celelalte două spre extremităţi. Fiecare grupă este alcătuită din câte două şindrile mai mari, în formă de paranteze, prinzând la mijloc o şindrilă mai mică, ca un romb sau cerc.
Technorati Tags: Cultura Mehedinţi Turism acoperişul învelitoarea efecte decorative şindrila astrucala în patru ape
Publică un comentariu nou