Drobeta Turnu Severin

După distrugerea Cetăţii Severinului, dându-i numele emblematic de doliu Cerneţi ("cerniţi") severinenii au fondat o altă aşezare mai ferită de incursiunile turceşti la aproximativ 6 kilometri spre Nord-Est faţă de vechea cetate arsă. Pană la reconstrucţia modernă a Severinului, Cerneţiul va fi capitala administrativă şi comercială a regiunii Mehedinţiului, fiind folosită deopotrivă de ruşi şi de austrieci. La Cerneţi era Căpitania şi Vama. La 1824, când izbucneşte războiul între ruşi si turci, Cerneţiul este incendiat. Turcii fiind invinsi, prin pacea de la Adrianopol (1829), se pregăteşte şi terenul fondării noului Severin odată cu libertatea comerţului şi navigaţiei pe Dunăre. Fluviul devine o artera de circulaţie de importanţă europeeană. După stăpânirea Olteniei (1718-1741), când avuseseră deja intenţia să zidească pe acelaş loc al Severinului de astăzi oraşul "Carolina", austriecii erau din nou prezenţi în zonă incă din 1829 (Tratatul dela Adrianopol), construind deja în dreptul viitorului oraş, portul, unde se afla şi sediul renumitei "Societăţi Austriece de Navigaţie cu Aburi pe Dunăre" fondată în (1829) (Donaudampfschiffahrtsgesellschaft, «DDSG » ) şi, în 1850, Santierul naval necesar întreţinerii vapoarelor confruntate cu străbaterea dificilă a cataractelor şi stâncilor defileului Porţilor de Fier.

Biserica Maioreasa

Cu ocazia prezenţei generalului Pavel Kiseleff în regiune, în primăvara anuluilui 1833, locuitorii Cerneţiului i-au cerut strămutarea localităţii lor în „Câmpia Severinului”, zonă ce corespunde oraşului actual astfel încât 22 aprilie 1833 este data oficială a întemeierii oraşului Turnu-Severin. Se pare că desenul hărţii străzilor Severinului din centrul vechi al oraşului ar descrie emblema dinastiei Romanov, deoarece în mod secret, ca bun gospodar, Kiseleff nutrea să imprime simbolic în planul noului oraş viitoarea încorporare a Valahiei în expansiunea ruseasca spre Balcani. Planul iniţial al oraşului a fost gândit de arhitectul Xavier Villacrose, fiind secundat de inginerul Moritz von Ott, prin grija domnitorului din acel moment Barbu Ştirbei (1849–1856). Cum însă locuitorii Cerneţului nu se prea grăbeau să se mute în noul oraş, refuzând să plătească dreptul la strămutare, la 25 iunie 1836, se acordã strãinilor permisiunea de a-şi cumpãra locuri şi a se aşeza în noua localitate. Dupa o perioadă de "rivalitate" de la infiintarea noului oraş Turnu-Severin, în 1833, si pâna la 1855, Cerneţiul agrar (a cărui industrie se baza îndeobşte pe morărit, oierit si ateliere de tăbăcărie) decade definitiv. În anul 1841, capitala judeţului se mută de la Cerneţi la Turnu Severin. Cu acest prilej se mută Prefectura, Tribunalul şi Poliţia. Industria modernă, instalaţiile portuare, şantierul naval dau avânt la o dezvoltare economică în regiune fără precedent. Severinenii rămaşi la Cerneţi încep să se mute în masă astfel încat oraşul începe sa se extindă după un nou plan spre Est-Sud-Est. Cu acest nou aflux de populaţie, alături de "Cartierul nemţesc", deja constituit în partea vestică a oraşului apar alte două noi cartiere: "Moara de foc" şi "Tăbăcari", nume care oglindesc vechile îndeletniciri ale celor strămutaţi dela Cerneţi. Noua extindere urbanistică nu mai oglindeşte rigoarea planului original, în plus ameninţând însăşi conservarea ruinelor Castrului roman. Datorită acestui fapt, în urma unei petiţii adresate guvernului de locuitorii severinului, în 1867 se reface planul urbanistic, oraşul continuîndu-şi dezvoltarea pe axa Est-Nord-Est. În 1841 Severinul devine capitală de judeţ, iar în 1851 municipiu. Lângă ruinele Cetăţii s-a amenajat intre 1842-1848 Gradina publică. În 1846 este terminată zidirea bisericii "Maioreasa". Cum Revoluţia din 1848 a avut fruntaşi din Mehedinţi şi un contingent din 1300 de oameni înrolaţi în armata generalului Magheru, între 1848-1850 locuitorii Severinului trec prin momente dificile deoarece oraşul este ocupat de trupe turceşti si apoi ruseşti. În 1851, primul primar al noului oraş este Pârvu Vercescu. Dela bun început Turnu-Severin se prezintă ca un oraş cosmopolit, zidit în stil occidental, cu clădiri frumoase, firme, străzi pavate, parcuri şi fântâni.

Liceul Traian

Prima şcoală publică din Turnu-Severin a fost deschisă la 6 septembrie 1851 funcţionând cu numai 2 clase. In 1859 s-a inaugurat localul acestei şcoli iar in 1860 au luat fiinţă clasele a III-a si a IV-a. In 1860 in Turnu-Severin existau 4 şcoli: 3 particulare, de limba germană (două de confesiune romano-catolică, una luterană), şi una de stat. În 1858 şantierul austriac de întreţinere a navelor se extinde şi incepe sa repare vapoare. Prima fabrică de bere s-a construit între anii 1856-1858. Începând cu 1859 şantierul se transforma in Uzina mecanică şi, respectiv Şantier naval. Între 1860-61 se pune in funcţiune şi o turnatorie. Tot în 1861 are loc licitaţia pentru iluminarea oraşului cu 64 felinare. La 3 iulie 1863 domnitorul Alexandru Ioan Cuza stabilea înfiinţarea a cincispresprezece Camere de Comerţ în Principatele Unite din care, ca o dovadă a importanţei noului oraş, prima menţionată era cea de la Turnu-Severin. Fiind un principal port industrial la Dunăre, în condiţiile libertăţii comerţului Turnu-Severinu a facilitat pătrunderea capitalului austriac şi occidental impulsionând schimbul de valori materiale necesare dezvoltării economice a României moderne. Cum deja portul cu şantierul naval construit de austrieci atrăseseră un numar însemnat de străini, în anul 1865 locuitorii români ai Severinului erau pe locul doi abia ca număr dupa cei vorbitori de limba germană. Alături de germani s-au stabilit deopotrivă italieni, unguri, cehi, evrei, greci, sârbi şi armeni. Odatã cu spiritul nemţesc, de ordine şi curãţenie, germanii au adus şi obiceiuri ce i-au influenţat pe severineni autohtoni: ideile socialiste şi petrecerile câmpeneşti de 1 Mai, cu fanfarã şi ospeţe în pãdurea Crihalei (continuate până azi cu numele "Zilele Severinului"). Austriecii, germanii, italienii, evreii, ungurii, grecii, sârbii, armenii şi românii vor participa împreună la construirea şi dezvoltarea primului "oraş apusan, cu clădiri frumoase, cu şcoli măreţe, cu uliţi largi şi drepte" (cum îl descrie Alexandru Vlahuţă) din România modernă. Pe 8 mai 1866 prinţul Carol I debarcă la Severin pentru a prelua ocârmuirea României. In 1868 este finalizată construcţia bisericii "Grecescu" şi a spitalului cu acelaşi nume. În acelaşi an se începe zidirea bisericii luterane. Construcţia căii ferate si a Depoului CFR s-a finalizat în 1876, iar în 1877 a fost dată în folosinţă noua Gară.

Biserica Catolică

În 1881 sunt începute lucrarile la sinagoga de "rit german" iar în 1888 este terminată zidirea bisericii romano-catolice. În 1883 sunt menţionate patru cartiere principale ale oraşului: Traian, Sever, Mihai Bravul şi Tudor Vladimirescu. În 1883, pe 15 mai, Theodor Costescu înfiinţează Liceul "Traian", care în secolul următor a devenit o şcoală modernă de prestigiu naţional. În 1890 ia fiinţă la Turnu Severin Serviciul Fluvial Român pe Dunăre (SFR). Pentru dezvoltarea traficului fluvial propriu, în 1893, statul român cumpără dela Societatea Austriacă de Navigaţie cu Aburi pe Dunăre (« DDSG ») şantierul naval. Banca Naţională a României deschide o sucursală în 1892. În 1894, (pînă în 1948) îşi deschide porţile Institutul "Sfânta Maria", şcoală particulară de elită pentru fete din buna societate, condusă de călugăriţele romano-catolice ale ordinului Mary Ward, cunoscut şi sub numele de "Domnişoarele engleze". În 1895, Comitetul Suprem Macedonean care urmărea susţinerea revendicărilor bulgare în Macedonia, deschide o filială la Turnu-Severin. In 1897 este infiinţată societatea muzicală "Doina" condusă de Ion Ştefan Paulian. 1898 este anul în care este inaugurat Liceul Comercial.

Sinagoga

În 1899, 5% din populaţia oraşului sunt evrei. Comunitatea ebraică din Turnu Severin era alcătuită în două rituri: sefaradă şi aşkenaze. Evreii erau prezenţi şi in Cerneţi, stabiliţi din Bulgaria, Serbia, Grecia şi Turcia (ritul "spaniol") şi Austro-Ungaria (ritul "german"), încă dinaintea constituirii oraşului modern. În 1910, în Turnu-Severin erau înregistraţi 172 de negustori evrei, 3 croitori, 1 dulgher şi 10 alte meserii diverse. Prima şcoală de rit sefarad din Turnu-Severin este constitută în 1871, cu un număr de 58 de elevi. În 1910, numărul lor era 170. Şcoala va fi închisă în timpul Primului Război Mondial. Comunitatea aşkenaze va inaugura propria şcoală în 1878, cu un număr de 45 de elevi. Existenţa şcolii va fi însă de scurtă durată, ulterior copiii acestei comunităţi fiind înscrişi în şcolile de limbă germană ale comunităţilor romano-catolice şi luterane din oraş. Figurile emblematice ale comunităţii sefarade severinene din această perioadă sunt rabinul Elias Crispin şi hazanul (cantorul) Calev Moses, în timp ce rabinul M. Schwartz este personalitatea sionistă cea mai cunoscută a comunităţii aşkenaze după Primul Război Mondial . Alte două nume de excepţie ale comunitaţii ebraice severinene sunt scriitorul Rudolf Bernhardt şi istoricul Theodor Lavi (Lowenstein).

(Wikipedia sub licenţa GNU)

Technorati Tags: Cultura Ştiinţă Alexandru Ioan Cuza Artă Barbu Ştirbei biserici Camera de Comerţ cartiere Cerneţi defileul Porţile de Fier Donaudampfschiffahrtsgesellschaft Drobeta Turnu Severin emblema dinastiei Romanov epoca modernă fabrica de bere gară Grecescu Ion Ştefan Paulian Liceul Traian luterane Maioreasa Moritz von Ott pãdurea Crihalei Pârvu Vercescu Pavel Kiseleff primar romano-catolice Rudolf Bernhardt Santierul naval şcoli sinagoga spitale Theodor Costescu Theodor Lavi turnatorie Turnu-Severin Uzina mecanică Xavier Villacrose zilele Severinului Drobeta Turnu Severin Turism Documente Drobeta Turnu Severin epoca modernă Cerneţi Donaudampfschiffahrtsgesellschaft Santierul naval defileu