Oamenii trăiau în bordeie, ceva mai „igienice" decât în zona de munte, cum ne lasă mărturie, pe la mijlocul veacului trecut, Ion lonescu de la Brad : „In plasa Blahniţii şi Cîmpul sunt bordeie făcute în pământ cu pereţii de cărămidă, sunt bordeie mai bune, mai igienice şi mai comode( . . .). în general, bordeiele au două încăperi : o cameră numită odaie şi un antreu numit cuină. Bordeiul are 2l/2 stânjeni lungime. Groapa aceasta se face într-o zi de către opt oameni. Pentru acoperământul bordeiului se pun în pământ două furci, una la un capăt şi alta la altul. Pe furcile acestea se pune o grindă în lungul bordeiului. Grinda trebuie să fie groasă. Pe grindă, care este de o jumătate de stânjen afară de pământ, se pun mortaci cu un capăt pe grindă şi cu altul pe pământul de la marginea bordeiului. Peste mortaci se pune o leasă de nuiele, peste ea paie şi peste acestea pământ ca de o palmă şi mai bine în grosime".
Au urmat, apoi, casele din bârne, la suprafaţa solului, monocelulare şi bicelulare — cu odaie (cameră curată) şi ogeac (bucătărie), statistica din 1859—1860 consemnând că din totalul de 6 564 de case, numai nouă case sunt cu două încăperi.
Aici, în câmpia Blahniţei, principala îndeletnicire a locuitorilor era agricultura, iar în părţile dunărene şi pescuitul şi împletiturile din nuiele şi papură. Se pescuia cu „alovul" (plasă de cînepă lungă de 80—100 m şi lată de 8—10 m) cu „trânca" (crenguţe de măceşi cu cârlige), cu ,,vârşe' şi „coşuri" (confecţionate tot din nuiele), cu sapa cu găuri (numai pentru tipări) ş.a. Tot din nuiele se făceau şi „îngrădirea" damigenelor, ,,târniţelor" sau ,,cotăriţelor" (coş de mână) şi „târnul" (coş mare cu două minere).
Cioban
Tot aici, în generoasa câmpie a Blahniţei, câmpie a Mehedinţiului, veneau la iernat păstorii din zona subcarpatică, drept mărturie stând şi acest prea frumos şi însinguratic cîntec, azi atât de rar întâlnit, ca jeraticul demult uitat pe vatră :
„.....................................
Nu lăsa toamna să vie,
Rămâne stâna pustie,
Stâniţa făr'de băciţă,
Strunguţa far'de oiţă
Si păstori făr'jintiţă,
Pleacă şi nici nu mai vin
Pin'la Sfîntu Constandin
.....................................
Merg oile druma-al mare,
Trec Severinul la vale,
Plasa câmpu, Blahniţa
C-acolo-i a le ierna".
Sau într-o altă variantă, care ne înfioară prin aceeaşi inefabil poezie:
„Sus la vârful muntelui,
Al muntelui Bulzului,
Din răcoarea vântului
Cobrâi oile-n vale,
La câmp, la Cujmiru-al mare,
La Cujmir, la Rogova,
La Pătule, la Vărăaţa
C-acolo eu le-oi ierna
Până-o da-n codru' frunza".
Technorati Tags: Societate Afaceri Artă Casa Mehedinţi Turism Câmpia Blahniţei case îndeletniciri bordeie Ion lonescu de la Brad odai cuină ogeac agricultura pescuitul împl
Publică un comentariu nou