Stâlpi strunjiţi, Covărnăseni
Casa cu două încăperi şi cu o intrare de pe tindă care se întinde de-a lungul întregii faţade, se întâlneşte foarte frecvent în zona dealurilor, ea nu lipseşte însă nici din zona podişului, deşi scăderea frecvenţei ei aici este notabilă, dominante fiind, după cum am văzut, casele cu prispă parţială. Totuşi, chiar la Prejna am văzut un foarte frumos exemplar din această categorie, şi anume casa Ilincăi Gh. Păunescu, care la data cercetării, 1951, avea 87 de ani şi care ne spunea că apucase de purtase „conciu de ciureş" (cireş) că, adaugă bătrîna plină de umor, „nu aveam de argint". Se ştie că în vechiul port femeiesc din Oltenia, ca de altfel şi din alte regiuni româneşti, sub ,,cârpa" lungă se purta un conci (un cerc de care se prindea părul). Casa trebuie să fi avut sigur 150 de ani, bătrâna ţinând minte că în casă s-au perindat „cinci veacuri de om" (cinci generaţii). Bătrâna era vioaie şi impresionant de clară la minte, aşteptând cu nerăbdare întoarcerea unui nepot de la armată : „Am un nepot la armată, de dragul lui îs vie". Casa, aşezată pe un soclu de piatră de 70 cm înălţime, avea talpă groasă de pin ,,de pe cucă" (deal), cu diametru de 30 cm, iar pereţii erau de brad rotund. Destul de scund şi acoperişul şi pereţii: „Nu s-a suit în sus că cade şi se fărâmă, mai bine joasă şi plină", răspunde bătrâna unei întrebări că de ce e aşa joasă casa. Prin acoperiş ieşea însă un coş puternic, piramidal, cu acoperiş într-o apă. în colţul din stingă al tindei (prispei) era un pat, pe care vara dormea afară bătrâna. Tinda nu avea ,,prispă", adică pălimar. In prima încăpere, cea cu focul, ,,cunie", se află, în fund, butoaie, berbeniţe, un ştrez mare (un trunchi de copac scobit, ceea ce se cheamă în Gorj „ulei"), în care bătrîna ţinea ,,ceagîr", acreală făcută din comină, şi mai era şi o poliţă. Vatra, la nivelul pardoselii era în stingă, spre peretele median şi spre faţa casei, dincolo, în hodaie, corespunzîndu-i obişnuitul „cuptor" orb. Tot în hodaie mai erau şi un pat-platformă, în fundul încăperii, şi un pat lângă cuptor. Ferestre foarte mici, erau numai două, în hodaie. Sub una din ele, cea de pe latură, era masa, pe care se afla o solniţă făcută dintr-o ploscă veche : „cu asta au venit grăitorii la mine de m-am măritat", îşi aminteşte bătrâna, vremea de acum (în 1951) 70 de ani.
O casă cu un plan identic este cea a lui Vasile Costescu, construită în jurul anilor 1900. De aceasta data, însă, soclul este înalt de un metru şi de 1,40 m spre curte, accesul făcîndu-se pe o scară de piatră fără acoperiş. Sub casă, în soclu, este amenajat un beci şi, în partea mai scundă, un adăpost pentru porci. Casa are 7,50 m lungime şi 4,50 m lăţime. Din cunia cu vatră şi cu nelipsitele „streze" din fund şi dulap de lîngă uşă, se intră în hodaie, în care se află cuptorul „orb", un dulap înalt, un pat-platformă şi un pat mai mic. „Tinda" este închisă cu prispă de scânduri, puse în picioare, iar uşa este clin tipul celor gorjeneşti, late, din două bucăţi din plăcuţe de lemn. „Tindarul" şi stîlpii, trei la număr, sunt foarte frumos ciopliţi.
Coborând de pe podiş, acest plan apare, după cum am spus, foarte frecvent în toată linia de sate de la contactul podişului cu Piemontul Motrului : Rudina, Studina, Valea de Sus şi de Jos, Ilovăţ. Unele din casele cu acest plan sunt foarte vechi şi au frumoşi stâlpi sculptaţi, în aceeaşi zonă, însă, acoperişurile sunt în proporţie de 80% din ţiglă, cum e cazul la Şovarna, iar coşurile, din ce în ce mai rare sunt de cărămidă. Schimbarea esenţială este cea legată de poziţia vetrei, care îşi schimbă locul de la faţadă spre unghiul din spate al casei.
Technorati Tags: Societate Artă Casa Mehedinţi Turism casa două încăperi o intrare tindă zona dealurilor zona podişului Prejna Piemontul Motrului Rudina Studina Val
Publică un comentariu nou