Casa Glogovenilor din Glogova
Casa cu prispă parţială plasată asimetric, cu trei încăperi, reprezintă de asemeni un plan vechi românesc, dezvoltat firesc din cel anterior prin apariţia unui ,,celar" în spaţiul ,,hodăii" mari. Unul din cele mai bine conservate exemplare de acest tip 1-am înregistrat la Cerna Vîrf. Casa lui Constantin a Floarei era cea mai veche casă din sat şi se remarca imediat prin acoperişul său foarte înalt, apropiindu-se de cunoscuta proporţie a caselor cu acoperiş de paie din Munţii Apuseni, de 2/1, adică înălţimea acoperişului este de două ori mai marc decît cea a pereţilor. După spusele oamenilor, casa avea o vechime de 120 de ani, fiind pe vremea aceea casa unui om înstărit.
Planul casei se apropie de pătrat, lungimea faţadei fiind de 6,50 m, iar adâncimea de 5,50 m. Prispa este lungă de 3,50 m şi lată ele l m. De observat că pe prispă, conform unei obişnuinţe larg răspândite la casele româneşti, se află şi o platformă servind drept pat în anotimpurile blânde. De pe prispă se intră în încăperea focului, în care sfertul de cerc pardosit cu piatră, de astă dată al vetrei libere, se află în colţul din faţă, spre hodaie. Din casa focului se intră în hodaie, iar o altă uşă, mai în fund, dă acces la „celarul" lung şi atît de îngust, încît se acoperea intrarea cu o ţoală de nici nu se observa că mai este o încăpere în casă. Era, de fapt, şi un fel de ascunzătoare sau „teiniţă", cum de multe ori se întâlneau în acele vremuri nesigure. In hodaie, lipită de peretele median, se află un cuptor sau o sobă cu ,,ulcele" încastrate în ea, potrivit unei practici care iarăşi singularizează Mehedinţiul în ansamblul sistemelor de gătit şi încălzit româneşti. Această sobă era de tipul numit ,,oarbă" fiind alimentată cu combustibil din cealaltă încăpere, de pe vatra liberă.
Temelia de piatră este scundă (40 cm), pe ea este pusă o talpă de 25 cm, iar pereţii se înalţă doar până la l ,60 m, având doar două mici ferestruici de 30/35 cm, foarte ingenios practicate în trunchiurile rotunde de fag, cu diametrul de numai 15 cm. Sistemul este următorul: fiecare trunchi este secţionat ca să lase o mică ferestruică lungă de 30 cm şi înaltă de 12 cm, lăsându-se însă de-a lungul ci o limbă din lemnul trunchiului, astfel că de fapt „ferestruica" este compusă din două ferestruici mai mici suprapuse. Cele două spaţii libere se acopereau cu băşică de porc sau piele de oaie. Este singurul exemplar de asemenea fereastră întâlnită de noi, vorbind despre vremuri apuse, realizarea ei temeinică fiind perfect adaptată materialului transparent (băşica) avut pe atunci la îndemână.
Lemnul casei este foarte îngrijit lucrat, ,,tindarul" (grinda deasupra tinzii — prispei) fiind foarte frumos cioplit în trei arcade şi susţinut ele un stîlp cioplit simplu, ca şi ,,undreaua", acoperind capetele grinzilor, între ,,prăgarul" de sus şi tindar, legătura o face un ,,cal scos pe tindă", arcuit ca un gît de cal.
Acoperişul înalt era din şindrilă de fag fixată cu cuie de gorun, dar înainte vreme fusese de blăni lungi de câte doi metri şi late de 50 cm. Acoperişul este străpuns de un coş tipic mehedinţean, care se adaugă ca element singularizator de astă dată al plasticii generale a casei mehedinţene. Este un coş de lemn foarte înalt, acoperit cu un mic acoperiş în două ape.
Technorati Tags: Societate Artă Casa Mehedinţi Turism casa prispă parţială asimetric trei încăperi celar Cerna Vîrf planul casei prispa temelia lemn tindar prăgar
Publică un comentariu nou