Drobeta Turnu Severin

Han vechi Bunoaica

Casa cu prispă parţială plasată asimetric, cu trei încăperi, dispuse altfel decât la tipul precedent, este vorba de tipul foarte răspândit de la sfârşitul sec. al XIX-lea, generalizat azi, al casei cu două încăperi dispuse de o parte şi de alta a unei săli mediane. Interesant de remarcat acest tip de plan adoptat în Mehedinţi, şi numai aici, prispa parţială, contrazicând oarecum tendinţa de simetrie a aşezării încăperilor.

O casă de acest tip, dezvoltată ca dimensiuni, aparţinând unui ţăran mijlocaş, am înregistrat în Prejna, casa lui Constantin Stoican. Casa este construită pe o puternică denivelare de teren, ceea ce a făcut ca înălţimea soclului să crească dinspre stradă spre fundul curţii, adică pe lungimea casei, de la 85 cm, la 2,30 m. Cu toate acestea casa rămâne cu un singur nivel, deoarece jos, în acest soclu foarte dezvoltat nu este amenajată decât o pivniţă. Pe acest soclu de zidărie frumos lucrată, la care duce o scară de piatră fără acoperiş, erau puse tălpile de lemn, nu prea groase (20 cm), peste care urmau cununile din bârne tencuite, formând pereţi înalţi de doi metri. Casa este de dimensiuni mari, faţada având 10 m lungime, iar adâncimea casei fiind de 5,60 m. Prispa, singură, este lungă de 5 m şi lată de 1,20 m. De pe prispă se intră în încăperea focului în care, în colţul dinspre faţă este aşezată vatra cu ,,căminete" de piatră, prinsă în ramă de lemn ; în fundul încăperii se află o bancă lungă de lemn pe care stătea un dulap vechi de fag cioplit cu barda, înalt, cu două uşi, asemănător cu cele înalte gorjeneşti, dar fără decor. Sub grinzile tavanului era suspendat un ,,grătar" de nuele împletite pentru uscat hainele. Din această încăpere o uşă ducea în încăperea de locuit zilnică în care la peretele corespunzând vetrei, se afla un cuptor în care focul se făcea de dincolo. Tot din încăperea focului o altă uşă ducea în ,,hodaia" mare de 5/5,60 m. în colţul din fund al acesteia se afla cuptorul destul de mare. Mobilierul era organizat în sistemul clasic al vechilor interioare ţărăneşti româneşti : o platformă-pat în fundul încăperii, un alt pat la pertele dinspre faţadă, încadrînd între ele un dulăpior scund şi un „scaun", adică o bancă nu prea lungă, în faţa acestora, o masă. Pe al patrulea perete o altă bancă lungă. Pe ambele paturi, la capătul lor dinspre perete, cîte o ladă de zestre completa dispunerea interiorului.

Acoperişul din şindrilă era străpuns de un coş foarte înalt, de lemn, pornind de deasupra vetrei, dar nu cum pornesc corlatele gorjeneşti, cam de la un metru şi jumătate de la podeală, ci, de sus, din dreptul podului.

Gura coşului, la bază, avea 1,70 m latura, fiind un pătrat, ce se îngusta treptat de-a lungul celor cinci metri până la capătul ce ieşea deasupra învelitorii. O latură a coşului era perfect verticală, alta era oblică. Coşul era acoperit cu un mic acoperiş într-o apă oblică.

Lemnăria casei este foarte frumos lucrată, atât ,,tindarul", cît şi stîlpii fiind ciopliţi în volume puternice, predominînd rombul.

Notăm că la această casă, ulterior, s-a mai deschis o uşă în ,,hodaia" mare, dînd drept Pe ,,tindă", adică pe prispa parţială, ca oaspeţii să nu mai treacă prin încăperea focului, ci să Poată intra direct în hodaia de primire.

Technorati Tags: Casa Mehedinţi Turism casa cu prispă parţială asimetric trei încăperi sală mediană acoperişul şindrilă gura coşului lemnăria