Constantin Rădulescu-Motru (născut la 15 februarie, 1868, Butoieşti, judeţul Mehedinţi - mort la 6 martie, 1957, Bucureşti), a fost un filosof, psiholog, pedagog, om politic, dramaturg, academician şi preşedinte al Academiei Române între 1938 - 1941. Creator al Personalismului energetic, opera care l-a consacrat ca filosof original. Autor prolific cu valoroase contributii în filosofia culturii, în stiinta psihologiei. Mare profesor universitar. A întemeiat reviste si Societatea de Studii Filosofice.
Viaţa şi opera
Familia
Constantin Rădulescu-Motru s-a născut pe 2/15 februarie, 1868, în comuna Butoieşti, judeţul Mehedinţi, fiul lui Radu Poppescu şi al Juditei Butoi. Tatăl său, născut în 1837, a fost fiul egumenului mânăstirii Gura Motrului, Eufrosin Poteca. Descendenţa este sugerată direct de Constantin Rădulescu-Motru însuşi în Revizuiri şi adăugiri ... , indirect de schimbarea numelui său de familie şi confirmată fară echivoc de fiica filozofului, Margareta, în 1993. Mama, Judita Butoi, s-a născut în 1847 şi a murit, din cauza complicaţiilor avute la naştere, la câteva zile după naşterea lui Constantin. Ulterior, Radu Poppescu s-a recăsătorit cu Ecaterina Cernăianu, cu care a avut nouă copii.
Moşteniri
Averea mamei, moşia din Butoieşti, măsurând aproximativ 300 de pogoane, administrată de bunicul matern al lui Constantin, Ion Butoi, care a fost şi proprietarul acesteia, va reveni ca moştenire copilului, slujindu-i ca suport material constant în viaţă.
Radu Poppescu a fost, printre altele, secretar al tatălui său, ierarhul Eufrosin Poteca. Prin testament, acesta îi lăsase tatălui lui Constantin fonduri pentru o bursă în străinătate, de care Radu Poppescu nu a putut beneficia datorită unor dificultăţi birocratice create de ministrul Instrucţiei Publice. Mult mai târziu, când problemele birocratice legate de folosirea fondurilor au fost rezolvate, Constantin Rădulescu (încă nedevenit Rădulescu-Motru), moştenitorul de drept al bursei, o refuză considerând că îşi poate acoperi cheltuielile legate de studierea în străinătate cu ajutorul veniturilor moşiei de la Butoieşti. Bursa respectivă a fost, în final, "destinată" lui Gheorghe Ţiţeica, viitorul mare matematician.
Copilărie
În timpul copilăriei, Constantin a suferit de friguri palustre şi şi-a fracturat un picior, motiv pentru care va rămâne cu un defect fizic, pe care îl va suporta toată viaţa.
Studii
Între 1880 - 1885, Constantin urmează liceul la Craiova, pe care îl va termina şi absolvi la vârsta de 17 ani.
În 1885 se înscrie simultan la Facultatea de Drept şi la Facultatea de Litere şi Filosofie, ambele din cadrul Universiţii Bucureşti. Cu Titu Maiorescu, care îi este profesor, şi care îl remarcă imediat, stabileşte legături spirituale puternice şi de durată. Frecventează, de asemenea, cursurile profesorilor Constantin Dumitrescu-Iaşi, Bogdan Petriceicu Haşdeu, V. A. Urechia, Grigore Tocilescu.
În 1888, obţine licenţa în drept cu teza "Despre contracte", cu menţiunea magna cum laude.
În 1889, trece examenul de licenţă în filosofie cu lucrarea "Realitatea empirică şi condiţiile cunoştinţei".
Europa Centrală
În vara anului 1889, în lunile iulie şi august îl însoţeşte pe Titu Maiorescu într-o călătorie în Austria, Germania şi Elveţia. În Austria şi Germania, vizitarea Vienei şi a München-ului, a universităţilor prestigioase din aceste centre culturale şi contactarea personală a unor personalităţi marcante ale momentului au fost scopurile esenţiale ale vizitelor.
Germania
Între 1890 şi 1893 se stabileşte în Germania. După ce a studiat un semestru la München, fiind student al lui Carl Stumpf, se mută la Leipzig. Acolo, timp de trei ani, lucrează în laboratorul vestitului psiholog Wilhelm Wundt. Alături de studiile psihologice, pe care le face sub îndrumarea profesorului Wundt, frecventează şi alte cursuri, dintre care cele de fizică, fiziologie, chimie, psihiatrie şi matematică sunt cele pe care le frecventează regulat. De asemenea, frecventează cursul de filologie română, ţinut de profesorul Gustav Weigand. Se căsătoreşte cu o germană, care refuză să-l însoţească în România. Ca atare, această căsnicie nereuşită va fi desfăcută ulterior.
În 1892, îşi adaugă numele de Motru la cel de Rădulescu.
Revenirea în ţară
Un an mai târziu, devine doctor în filosofie cu teza Zur Entwickelung von Kant's Theorie der Naturkausalität. Henri Bergson a citat teza lui Rădulescu-Motru în lucrarea Introduction a la Metaphysique. În 1897 înfiinţează „Studii filosofice” care va deveni "Revista de filosofie". În 1918 devine director al Teatrului Naţional din Bucureşti. În 1923 este primit în Academia Română pentru ca în 1938 să devină preşedintele acestei instituţii, funcţie exercitată până în 1941.
Scrieri
- F.W.Nietzsche. Viaţa şi filosofia, 1897
- Problemele psihologiei, 1898
- Ştiinţă şi energie, 1902
- Cultura română şi politicianismul, 1904
- Psihologia martorului, 1906
- Psihologia industriaşului, 1907
- Puterea sufletească; Psihologia ciocoismului, 1908
- Poporanismul politic şi democraţia conservatoare; Naţionalismul cum se înţelege. Cum trebuie să se înţeleagă, 1909
- Sufletul neamului nostru. Calităţi bune şi defecte, 1910
- Din psihologia revoluţionarului, 1919
- Rasa, cultura şi naţionalitatea în filosofia istoriei, 1922
- Curs de psihologie, 1923
- Ţărănismul. Un suflet şi o politică, 1927
- Învăţământul filosofic în România; Centenarul lui Hegel; Psihologie practică, 1931
- Vocaţia, factor hotărâtor în cultura popoarelor, 1932
- Ideologia statului român, 1934
- Românismul. Catehismul unei noi spiritualităşi, 1936
- Psihologia poporului român, 1937
- Timp şi destin, 1940
- Etnicul românesc. Comunitate de origine, limbă şi destin, 1942
(Acest articol conţine materiale din Wikipedia sub licenţa GNU)
Technorati Tags: Cultura Ştiinţă academician Butoieşti Constantin Rădulescu-Motru copilărie dramaturg familia filosof judetul Mehedinti Mehedinţi moşteniri om politic opera pedagog personalismul energetic preşedinte al Academiei Române profesor universitar psiholog scrieri Societatea de Studii Filosofice studii viata Documente Constantin Rădulescu-Motru Butoieşti judeţul Mehedinţi filosof psiholog pedagog om politic dramaturg academician
Publică un comentariu nou