Drobeta Turnu Severin

Ceramică preistorică

Cercetările arheologice ne-au prilejuit cunoaşterea unui număr destul de însemnat de aşezări mehedinţene în care s-au descoperit obiecte sau fragmente ceramice încă din epoca neolitică aparţinând culturilor Starcevo-Criş, Vinca-Turdaş, Sălcuţa şi Coţofeni. Aceste aşezări sunt localizate îndeosebi în ostroavele Dunării — ca cele de la Ostrovul Banului, Ostrovul Simian, Ostrovul Corbului şi Ostrovul Mare — şi pe firul fluviului —, ca cele de la Hinova, Balta Verde, Gârla Mare sau Salcia. Câmpul ornamental este realizat prin diferite tehnici : incizare — linii incizate dispuse paralel sau în reţea —, impresiuni, aplicaţii în relief şi uneori pictură. Ca motive ornamentale domină geometrismul de o uimitoare putere de stilizare pentru meşterul olar preistoric — motive geometrice unghiulare, romboidale şi meandrice —, brâuri în relief, decorul „în spic", „căprior", „solzi de peşte" şi benzi umplute cu puncte şi şenţuleţe lustruite, ce anunţă tehnica pliseului, caracteristică culturii Vinca-Turdaş.

Ceramica epocii bronzului, atestată arheologic la Ostrovul Corbului, Ostrovul Mare, Balta Verde, Hinova, Gruia, Salcia, Vânjuleţ, Eşelniţa şi Gârla Mare.

Cea mai importantă cultură a epocii bronzului pare a fi cultura Gârla Mare care se integrează unui complex cultural vast ce cuprindea Dunărea panonică şi nord-vestul Balcanilor.

Cultura Gârla Mare se caracterizează printr-o ceramică de o uimitoare bogăţie ornamentală, vădind un rafinat gust artistic al meşterilor olari, ce nu ar fi exclus să însemne, în planul esteticului, o reflectare a unei „excepţionale" bunăstări a locuitorilor.

Analizând câmpul ornamental al ceramicii aparţinând culturii Gârla Mare, D. Berciu se vede îndreptăţit să vorbească despre un adevărat principiu estetic de care sunt stăpâniţi meşterii olari, de aşa-numitul „horror vacui" (oroare de spaţiul gol), care în ornamentarea vaselor au folosit mai multe instrumente, noi văzând în acestea un prim început de inventar mai bogat într-o accepţie, în sens restrâns, a cuvântului.

Purtătorii culturii Gârla Mare încheie în preajma anului 1200 î.e.n. epoca bronzului pe teritoriul Mehedinţiului şi anunţă începutul epocii fierului (Hallstatt).

Debutul în epoca fierului, cel puţin până în stadiul actual al cercetărilor, îl face materialul ceramic recoltat de la Ostrovul Banului de lângă Gura Văii, caracterizat printr-o ceramică neagră, cu luciu metalic, care se impune mai mult prin eleganţa formelor decât prin diversitatea şi abundenţa ornamentelor, specifică hallstattului din perioada de început a epocii fierului (800—600 î.e.n.) şi atribuită din punct de vedere etnic tracilor.

Tot din această epocă provine şi materialul ceramic recoltat din aşezările de la Eşelniţa, Orşova, Turnu Severin, Ostrovul Simian, Ostrovul Corbului, Ostrovul Mare, Balta Verde, Gruia, Gârla Mare, Salcia (aşezări înşirate de-a lungul Dunării), Sura, Vânjuleţ şi Bâlvăneşti (aşezări situate pe firul unor râuri).

In necropola de la Eşelniţa s-a descoperit o ceramică aparţinând hallstattului târziu (600—400 î.e.n.) care relevă o puternică întrepătrundere a culturilor tracică şi ilirică. De o excepţională importanţă pentru dezvoltarea ulterioară a ceramicii este utilizarea ,,roţii olarului". Ceramica lucrată la roată a fost introdusă pe teritoriul Mehedinţiului în secolul al V-lea î.e.n.

In cea de-a doua epocă a fierului, cuprinsă aproximativ între anii 400 î.e.n. şi 100 e.n. se dezvoltă latene-ul dacic.

Ceramica specifică acestei perioade a fost recoltată de la Ogradena (în punctul „Răzvrata"), Orşova, Turnu Severin (cu aşezarea din castru şi cele din sudul şi vestul oraşului), Ostrovul Simian, Ostrovul Corbului, Ostrovul Mare, Hinova, Gârla Mare, Gruia, Salcia, Sişeşti, Bobaiţa, Balta Verde, Cireşu şi Schela Cladovei.

Ceramica latene-ului dacic îşi are obârşia în culturile anterioare, peste care s-au suprapus unele influenţe celtice şi romane. Ca tehnici de lucru întâlnim utilizarea în paralel a ceramicii lucrate cu mâna şi la roată.
Formele vaselor sunt cele dezvoltate sau perfecţionate din culturile anterioare la care se adaugă cuceririle noilor culturi : în special fructiera şi ceaşca dacică.

Ornamentica ceramicii latene-ului dacii, este şi ea destul de bogată, în linii mari, distingem două stiluri de ornamentare (nu dispunem de material local ca să putem vorbi de o ceramică pictată sau grafitată, adică a zgârierii vasului după ardere) :

— stilul reliefului : brâie alveolate dispuse vertical şi orizontal, butoni conici, cilindrici şi rotunzi ;
— şi stilul inciziei : linii drepte, valul, punctul sau „brăduleţul", executate cu pieptenul, în pragul erei noastre, şi mai cu seamă după anul 106, când Dacia devine provincie romană, ceramica autohtonă a fost puternic înrâurită de cea romană, sinteza daco-romană stând la baza formării ceramicii populare româneşti.

Materialul ceramic, fie el şi fragmentar, descoperit în special în castrele Dierna şi Drobeta, sunt dovezi peremptorii ale continuităţii populaţiei autohtone : ceramica de tip dacic continuă să fie fabricată alături de cea de import, romană, având loc o simbioză între cele două culturi.

Cu timpul, ceramica romană, impresionând pe meşterii locali autohtoni, a început să fie imitată de aceştia, dezvoltând astfel o nouă etapă a olăriei preistorice, aceea de tip daco-roman.

Odată cu extinderea Imperiului bizantin până la Dunăre, asistăm la o puternică influenţă a olăriei venită din Bizanţ, care aduce tehnica smalţului, de culoare verde sau galbenă, influenţă ce va dăinui până în plin ev mediu românesc.

Technorati Tags: Cultura Artă Casa Mehedinţi Turism ceramica preistorică cercetări arheologice aşezări mehedinţene epoca neolitică culturi câmpul ornamental