Drobeta Turnu Severin

Coborând spre răsărit şi mergând tot pe culmi, dincolo de Cerna Vârf un drum lung duce până la Dâlma, un sat tipic de creastă, părând a fi suspendat deasupra aşezărilor din vale (Bala de Sus, Bala de Jos, Rudina). De aici, de pe creasta Dâlmei uşor înălţată între cele înconjurătoare se deschide una din cele mai spectaculoase privelişti a munţilor Olteniei, încovoindu-se ca un imens arc şi acoperind zarea către miazănoapte. Pentru cel ce a umblat prin aceste locuri îi este uşor a recunoaşte, ca pe o hartă didactică în relief, semeţele vârfuri,
rând pe rând luminate şi întunecate ale Munţilor Godeanu, Piatra Cloşanilor, Retezat, Oslea, Arcanu, Piua, Siglău, Parâng, până către Vâlcea. între piemontul Motrului cu valea aceluiaşi râu, se vede ca în palmă, formând o uriaşă treaptă deasupra, depresiunea Târgu Jiului.

Înşirate uneori pe distanţe de zeci de kilometri, satele de pe piemontul Motrului mari, multe dintre ele, organizate tot pe sistemul curelelor moşneneşti, lungi şi înguste, străbătând de-a curmezişul tot hotarul
moşiei după vechiul obicei al pământului, având şi din ţarină, şi din vie, şi din pădure, şi din apă.]

O serie de documente păstrate la Arhivele Statului, filiala Mehedinţi, sunt deosebit de grăitoare. Astfel, într-un act de căsătorie din 1878, unul din urmaşii marelui moş Brumăresc, din comuna Strâmtu, plasa Motru de Jos, lasă ca zestre fetei sale ,,42 ½” (sau patruzeci si doi şi jumătate) stânjeni moşie din hotarul Strâmtişoru de pădure, după cum merge hotarul în lungime — din culmea Tohomirilor pînă în hotarul Larga — care se învecinează pe la vale cu moşnenii Brumăresei şi pe la deal cu dumnealui Badea Saidacu ; 333/8 (sau treizeci şi trei de stânjeni şi trei palme) stânjeni moşie din hotarul Larga, în lungime din
culmea Strimtului, până în matca văii Badei ; parte ce mi se cuvine a treia parte din teiul Brumărescu care este în lăţime de una sută stânjeni şi pe care o stăpânesc împărţită în delniţi cu ceilalţi părtaşi ai mei, învecinându-se la vale cu moşnenii Săvoi, alături cu partea, şi pe la deal cu moşnenii Brumăresei şi dumnealui Badea Saidac, cu vie, pruni, o pivniţă în deal la vie din bârne, acoperită cu blăni şi tot ce se găseşte pe dânsa, una ogradă cu pruni şi livada de sub dânsa, una pivniţă cu două guri situată pe dânsa : (...) Una casă din bârne cu două caturi, având în catul de sus două încăperi şi în cel de jos
pivniţă cu cunie, o căzăniţă, un şopron, un grajd, toate cu bârne acoperite cu blăni, un cuptor de cărămidă acoperit cu blăni, cu curte împrejurul ei", într-un alt document, act dotai din 1903, cităm următoarele . ,,Seliştea satului şi teiul vrăbicenesc, începând în lungime din apa Peşteana şi învecinându-se în partea dinspre răsărit cu fratele meu I. Ghiţulescu, iar dinspre răsărit cu fiica mea Răceanu, trecând pe la Niveadă până în pământurile Lupşenilor în culmea Lupşei. Lunca, în teiul Andreesc, începând în lungime din culmea Merişului, pe dealul Cucului în vale, şi învecinându-se în partea dinspre răsărit tot cu fratele meu, iar spre apus cu fiica mea, mergând până deasupra fundului Văii Mici, în drumul ce vine prin pădurea lui Cioabă despre răsărit şi trece spre apus în Scroafa".

Din simpla lectură a acestor două documente aflăm că ,,moşii mari" de odinioară se găsesc în faza unui declin iremediabil, în faza unui deplin proces de deposedare, a unei nelegiuite „cotropiri" a pământului rămas devălmaş până în pragul secolului nostru. Asistăm la necontenite procese între moşneni — aşa cum se întâmplă în anul 1865 între moşnenii din cătunul Runcşoru şi cei din Runcu (comuna Sovarna de Sus), câştigând cei din Runcşoru prin arătarea unei „ocolnice" — dar mai ales între moşneni şi „vechilii" setoşi de „bun şi mult pământ". Astfel, un document din 1866 consemnează că locuitorii comunei Ruptura se judecă cu Gheorghe Coandă, arendaşul moşiei Corcova, care „n-au voit a delimita pământul cuvenit nouă şi ne-au dat pământ numai sudoane şi ogaşe".

De sus, de la Negoieşti şi de la Apa Neagră, trecând prin Glogova şi Zegujani, pe la Broşteni, Corcova şi Menţi, până dincolo de Strehaia — la Stîngăceaua, Grozeşti, Buiceşti şi Gura Motrului — se întind, lanţ, sate străvechi de viticultori şi olari, de meşteri lemnari, nelipsind nici aşezările unor mari neamuri boiereşti cum este cel al Glogovenilor, durându-şi case mari, cu foişor, figurînd în istoria arhitecturii româneşti.

Majoritatea localităţilor apar în documente medievale, acte de cancelarie date de Mihai Viteazul, Matei Basarab, Alexandru al II-lea sau Radu Mihnea ; într-altele se vorbeşte despre „rumânii" care, împilaţi de boieri şi arendaşi ,,s-au dus de s-au hrănit pe alte moşii". Deposedarea treptată a ţăranilor de pământuri i-au determinat pe cei din Corcova, în 1907, după îndemnul celor din Ruptura, Cotoroaia şi Tîmna, la răscoală. La Gura Motrului, locul de vărsare a Motrului în Jiu, Călugărul Nicodim a întemeiat în 1370 un schit de lemn, iar mai târziu s-a ridicat o frumoasă mănăstire, din care au provenit nu mai puţin de
peste 300 de documente, în timpul revoluţiei din 1821, între zidurile mănăstirii s-au refugiat boierii de pe Motru, înspăimântaţi de mânia domnului Tudor, şi tot aici, mai bine de două decenii, a slujit ca egumen, „într-un exil deghizat", învăţatul Eufrosin Poteca, părinte al filozofiei româneşti.

Despre aşezările înşiruite de-a lungul Motrului, şi mai ales despre el — acest râu cu nume ce se crede că ar fi fost numit aşa de către daci — ne-a lăsat admii abile pagini un strălucit dascăl mehedinţean, C. D. lonescu, în cartea „Perspective mehedinţene", mămasă, din păcate, încă, în manuscris : ,,Pe valea Motrului trec o parte din drumurile păstoreşti şi anume, o variantă, de la Glogova prin Lupoaia până la Broşteni, unde se uneşte cu cel care vine din Gorj (de la Tismana — Godineşti, pe valea Ploştinei), precum şi cu cel care coboară din Clo-:şani (Titerleşti — Baia de Aramă - - Negoieşti — Comăneşti — Floreşti). Aici, la Botoşani, este locul de întâlnire şi de popas al celor trei drumuri (păstoreşti, n.n.)... De la Broşteni e unul singur, în jos, tot pe valea Motrului, până la Jirov, de unde, părăsind lunca râului, apucă pe dealuri spre Urlători, Voloiac, prin pădurea Foaianfir, Bildarele, Marginea Rocşorenilor, Podul Grosului, Almăjel, Stircoviţa (adică, în câmpia înaltă a Bălăciţei n.n.), Oprişor, Drincea, Cetate (. ..) De la cheia Glogovei până la Broşteni (...)' acolo unde lunca nu e prea întinsă şi pământul atât de apt ca să se facă plugărie, predomină fâneţele. Când ierburile sunt în plină dezvoltare şi se împodobesc cu ciucuri (...)' nenumăratele curele moşneneşti sunt adevărate chilimuri (...)• De la Broşteni în jos, pe la Jirov, Motrul şi-a sădit zăvoaie, să-i ţină umbră :şi să-1 împodobească (...)• După ce Motru trece la Strehaia, face un cot spre răsărit şi se îndreaptă spre Jiu (...)• Şi curge domol, leneş,
obosit, pe pat neted de nisip cărat de apele lui, de departe. Către vărsare, în partea aceasta îl va fi văzut Odobescu cînd a fost însărcinat să colinde mănăstirile, ca să adune documentele trecutului. El, cel dintîi dintre scriitorii noştri, 1-a îndrăgit, zugrăvindu-1 în paginile nuvelei „Doamna Cheajna", ale cărei tragice întîmplări s-au petrecut pe la Socoleşti".

Technorati Tags: Societate Mehedinţi Turism Motru Dâlma Munţii Godeanu Piatra Cloşanilor Retezat Oslea Arcanu Piua Siglău Parâng piemontul Motrului depre