Casă Prejna
Casa cu trei încăperi, cu o singură intrare face parte din stratul de vechime mijlocie al arhitecturii locale. Este un tip de casă a cărui răspândire s-a generalizat după primul război mondial de pe teritoriul românesc. O astfel de casă am înregistrat la Izverna, casa lui Nicolae Ion Stoican, care a murit în 1930 în vîrstă de 80 de ani. Era, într-adevăr casa unui ţăran bogat, cu încăperi mari, aşezate de-o parte şi de alta a unei săli mediane, cu o intrare dând pe „tindă" (prispa) foarte largă, împodobită cu stâlpi masivi ciopliţi foarte frumos, cu „tindarul" de asemenea cioplit, sprijinindu-se pe grinzi transversale arcuite foarte adânc.
O foarte interesantă casă de acest tip, mai veche, şi păstrată cu tot dichisul ei interior aproape intact, era cea a lui Vasile N. Stoican (de 55 ani în 1951), construită la anul 1870. Din tinda foarte largă (prispa) se intră în ,,cunie", în care imediat la dreapta se află vatra, în colţul ei obişnuit. Vatra are un „căminete" foarte bine construit, căptuşit cu piatră înăuntru la peretele faţadei şi fiind numai zid de piatră (gros de 25 cm) spre hodaia de locuit. De sus din gura neagră a coşului, atârnă „zălăriul" păstrat la locul lui, pentru agăţat tuciul de fiertură. Coşul este construit pe un schelet de patru stâlpi puternici, între care este împletită o leasă de nuiele lipită de pământ. Coşul, înalt de mai bine de patru metri, străpunge învelitoarea acoperişului. Fundul cuniei, ca de obicei, era ocupat de un ciubăr de făină făcut din trunchi de fag scobit dintr-o bucată, înalt de l metru cu diametru de 50 cm, ce folosise înainte ca butoiaş de ţuică; în celălalt colţ al fundului cuniei sta un ,,ştrcaz" mai mare pentru varză acră. între cele două recipiente era prinsă în perete o laviţă largă pe care sta un admirabil dulap-poliţă, fără uşi, înalt de 2,20 m, lat de 1,10 m din lemn de fag, ce căpătase cu vremea o frumoasă culoare roşie-neagră. Pe ambele laturi ale dulapului erau prinse cuie de lemn, uşor îndoite în sus, lungi 'cam de 20 cm, pentru agăţat traista, puşca, mănuşile. Dulapul era adânc de 40 cm şi încăpeau în el tot felul de străchini şi lucruri vechi. Din cunie se intra în dreapta şi în stânga, prin uşi, care spre deosebire de casele obişnuite româneşti, sunt plasate spre fundul cuniei şi nu spre faţa ei (din cauza plasamentului în faţă al vetrei), în cele două încăperi, în stânga se intră în „hodaia de ţinut hainele mai bune ale casei", adică încăperea de curat, pentru oaspeţi, fără foc. Un pat mare în fundul camerei (celălalt, simetric, nu mai era), iar masa stătea într-un colţ în loc să stea sub fereastră. Tot în fund, lângă pat, mai era şi un „gardilop" de factură mai nouă. în dreapta, din cunie, se intră în „hodaia de locuit" în care cele două paturi îşi păstrau locurile lor obişnuite în fiecare din colţurile dinspre afară ale camerei, în mijlocul tavanului era atîrnat de o „ghiară" întoarsă în pod şi de o „tutu-rigă" (inel) de fier răsucit, un „leagăn cu ţuţulul" lui, făcut din fag fiert, de formă ovală, la fel cu cel din Banat, legat cu ,,obromnii" de lînă colorată (fire groase de lînă răsucită formînd un şnur multicolor), în sfîrşit, în colţul din faţă, în dreptul căminetului de piatră cores-punzînd vetrei din cunie, se află un „cuptor" înalt de cărămidă pe un postament de piatră, de forma a două cuburi suprapuse (înălţimea totală 1,80 m), în cubul de cărămidă de deasupra, erau încastarate cîteva olcuţe mici, cu gura în afară, ca să mărească suprafaţa de degajare a căldurii şi ca să se poată coace mere sau să se încălzească mîinile. Sunt caracteristice Mehedinţiului aceste olcuţe din cuptor, neîntâlnite în alte părţi ale ţării. Fumul circula prin toată soba-cuptor şi ieşea iar în cunie într-o gaură sub coşul de deasupra vetrei, condus de la sobă la acea gură prin „fornuz" („forunz" ?), făcut din olan rotund sau din nuiele lipite cu pământ. Foarte frumoasa lemnărie a casei se mai putea vedea atât la uşile lucrate în plăcuţe de lemn formând romburi (fiecare uşă cu alt model), fie în „pondila" (tavan) de fag „privişit" (cu uluc şi Iamb), afumată din cunie.
Technorati Tags: Casa Mehedinţi Turism casa trei încăperi o singură intrare Izverna
Publică un comentariu nou