Între 16 şi 24 August 1940, au loc la Turnu Severin negocieri între delegaţia guvernului României şi Ungariei, în privinţa retrasării frontierelor Ardealului.
La începutul lunii Aprilie (1941), aerodromul din Severin adăposteşte bombardiere şi avioane de recunoaştere germane care se pregătesc de atacul împotriva Iugoslaviei. Operaţiunea aeriană condusă de Luftwaffe în timpul ocupării Iugoslaviei şi în mod particular bombardarea Belgradului, va fi coordonată de generalul locotent Alexander Löhr, originar din Turnu-Severin. În Mai, 1941, generalul Corneliu Dragalina participă la Turnu Severin la festivităţile prilejuite de repatrierea a 2500 de etnici români refugiaţi din Iugoslavia în România, internaţi în lagărul de la Odaia (Turnu Măgurele).
În Iunie, 1941, este înfiinţat la Turnu-Severin lagărul de internare pentru evreii deportaţi din Bucovina, Basarabia şi Moldova. Sunt internaţi 600 de evrei (în mare parte femei, copii şi bătrâni) din Dărăbani. Întreţinerea lor este încredinţată, parţial, de autorităţile locale, comunităţii ebraice severinene. În Septembrie, 1941, evreii internaţi din Dărăbani sunt redirecţionaţi în Transnistria (regiune de ocupaţie militară având graniţa pe râul Bug). În ciuda războiului şi a legilor cu caracter rasial (8 August 1940, la propunerea guvernului Ion Gigurtu, regele Carol al II-lea semnează "Decretul-lege privitor la starea juridicã a locuitorilor evrei din România"), evreii severineni se vor bucura de respect şi de o libertate de mişcare puţin obişnuitǎ pentru acele timpuri în Europa. Dovadă a acestui fapt este că membrii comunităţii reuşesc să ajute evrei originari din Viena şi Cernăuţi, aflaţi închişi pe vapoare în portul oraşului Cladova (vecin Severinului, în Iugoslavia [4]). In ciuda interdicţiei oficiale stricte, pe toată perioada razboiului, autorităţile locale severinene le permit copiilor comunităţii ebraice severinene să frecventeze şcolile particulare şi de stat din oraş. Nu este singura excepţie. În 1944, datorită intensificării bombardamentelor Aliaţilor asupra Severinului, din nou, evreilor severineni li se permite să se refugieze în satele invecinate. Scriitoarea Anna Colombo, de origine ebraica, trăind în Severin în perioada războiului, mărturiseşte în 2005 că în ciuda vexaţiunilor îndurate în acei ani, "severinenii nu erau nicidecum răi[5]".
Între 1941-1944, în interesul ocrotirii românilor dintre Morava-Timoc şi din Banatul sârbesc, se înfiinţeză la Turnu-Severin Comitetul Timocean"" (cu sediul în port), având ca Preşedinte pe preotul Gheorghe Suveiche (arestat se pare ulterior de Gestapo şi mort într-un bombardament, după spusele poetului Constantin Miu-Lerca, în lagărul de concentrare de la Dachau), iar secretar pe Cristea Sandu Timoc.
În anul 1943, începe prelucrarea industrială a lemnului la Turnu Severin în Fabrica de cherestea "Cloşani".
La 15 Aprilie 1944 , (în noaptea de Paşti), este efectuat primul bombardament al aviaţiei anglo-americane asupra Severinului. Cu ocazia bombardamentelor din 15 şi 16 Aprilie, sunt lovite grav portul, instalaţiile portuare, gara, regimentul, aerodromul şi parţial oraşul, distrugerile fiind apreciabile: tancuri cu benzină incendiate, parcul de vagoane şi locomotive distrus în proporţie de 2/3. Bombardamentul din 21 Aprilie a avut ca obiectiv principal centrul oraşului şi cartierul "nemţesc". De la 15 Aprilie pâna la 22 August 1944, forţele aeriene anglo-americane efectuează asupra Severinului un număr de 11 bombardamente. Bombardamentele din 6 Mai şi, respectiv, 6 Iunie 1944, au fost şi ele extrem de violente din cauza numărului mare de bombardiere folosite. Scopul bombardamentelor asupra Severinului urmărea deopotrivă distrugerea concentrării de refugiaţi civili, universitari şi industriali sosiţi din Bucovina şi Moldova.
La începutul lunii August (până în Octombrie 1944) ca reprezentant al organizaţilor de partid comunist din regiunea Kladova şi Craina (din Iugoslavia), ia fiinţă la Turnu-Severin "Comitetul din Kliuci" ("Chia").
Între 26si 31 August 1944 au lupte in jurul oraşului împotriva trupelor germane din sudul României care se regrupau spre Banat.
La 5 Septembrie 1944, trupele de avangardă ale Armatei a 6-a sovietice de blindate ale Frontului 2 Ucrainean comandate de Mareşalul Tolbuhin, ajung lângă Severin. La 6 Septembrie Turnu-Severin este ocupat. Artileria germană din Cladova (oraş vecin din Iugoslavia) bombardează intens Severinul şi zona severineană. La 30 Septembrie 1944, dirijându-se împotriva retragerii trupelor germane ale grupului de Armate E din Grecia, conduse de Generalul Baron von Weichs şi Generalul Alexander Löhr, Armatele 57 şi 46 sovietice ale Frontului 2 ucrainian (Tolbuhin) forţează Dunărea în amonte de Turnu-Severin, înaintând spre Belgrad şi, respectiv, Sofia.
În 1945 este înfiinţat Comitetul Municipal al Partidului Comunist Român din (Drobeta) Turnu-Severin (până în 1989). La fel şi Asociaţia Tineretului Progresist din România (filiala Mehedinţi)-(până în 1947). Din cauze politice, Uniunea Patrioţilor din Turnu Severin are o existenţă efemeră (din 1945 până în 1946). La 14 Iulie 1945 este înfiinţată SovRomtransport, Societate de navigaţie româno-sovietică de tip SovRom, care are ca scop exploatarea în comun a mijloacelor şi resurselor de transport ale Statului Român, în vederea plăţii datoriei de război către Uniunea Sovietică. Constituirea SovRomtransport (desfinţată în 1954) are loc în contextul armistiţiului încheiat în 1944 de România cu Uniunea Sovietică. Urmare a acestui fapt, partea română va contribui cu închirierea gratuită către Uniunea Sovierică a Şantierelui naval din Turnu-Severin, Constanţa şi Brăila, cargourile sovietice aflându-se într-un stadiu avansat de uzură, necesitând reparaţii constante. Asociaţia Română pentru Legături cu Uniunea Sovietică, filiala Mehedinţi, Turnu-Severin apare în 1946, fiind reînfiinţată imediat după 1990.
La 12 Ianuarie 1945, în numele despăgubirilor de război cauzate de România în timpul războiului, începe deportarea germanilor şi austriecilor severineni în Uniunea Sovietică. Supraviţuitorii din lagărele de muncă sovietice vor fi expulzaţi în Germania şi Austria, numai o mică parte revenind în Severin. Din această cauză, practic comunitatea luterană severineană (formată din germani) dispare iar cea catolică (în mare parte constituită din austrieci) deşi redusă numeric supravieţuieşte datorită altor etnii care o compun (cehi, unguri, italieni, polonezi, etc).
(Wikipedia sub licenţa GNU)
Technorati Tags: Societate Ştiinţă aerodromul Al doilea Război Mondial Alexander Löhr Asociaţia Tineretului Progresist din România bombardament Chia Cloşani Comitetul din Kliuci Comitetul Timocean Corneliu Dragalina Craina Dărăbani Drobeta Turnu Severin evrei Fabrica de cherestea Ion Gigurtu istoria Iugoslavia Kladova lagărul de la Odaia Luftwaffe Mareşalul Tolbuhin Partidul Comunist Român Referinţe Romania SovRomtransport Transnistria Turnu Severin Uniunea Patrioţilor Drobeta Turnu Severin istoria Drobeta Turnu Severin Al Doilea Război Mondial Turnu Severin România aerodromul Iugoslavia Luftwaffe
Publică un comentariu nou