Casa cu prispă întreagă la etaj şi trei încăperi dar dispuse într-un mod particular

3
Average: 3 (1 vote)
Your rating: None

Casă înaltă Prejna Casă înaltă Prejna

Casa cu prispă întreagă la etaj şi trei încăperi dar dispuse într-un mod particular, este şi cea a Tătucilor din Cerna Vîrf, despre care am pomenit deja. Nivelul superior este împărţit în două părţi egale, una fiind ocupată de ,,hodaie" avînd intrare directă de pe tindă, iar alta tiind ocupată de „cunie" şi de un îngust iatac plasat în spatele cuniei. In cunie se intră, fireşte, tot de pe tindă, dar în iatac intrarea se face prin hodaie. Este un plan foarte rar întâlnit în Oltenia şi relativ frecvent la casele vechi ale ţăranilor mai bogaţi din Moldova şi sudul şi estul Transilvaniei. Şi poziţia vetrei diferă de cea clasică pentru Mehedinţi, adică nu este spre faţadă, ci spre fundul cuniei, avînd poziţia vetrei din restul O'teniei. Tinda se întinde nu numai de-a lungul faţadei principale, ci şi de-a lungul uneia din faţadele laterale conducând către WC-ul amenajat într-un fel de turnuleţ în spatele clădirii, după modelul culelor. Scara de acces este interioară, lucru rar în Mehedinţi, în sfârşit, să notăm că şi nivelul inferior este în întregime din lemn, iarăşi un element foarte rar în zona podişului mehedinţean, şi că în „prispa" (parmalîcul) tinzii sunt practicate lăcaşuri de tragere cu puşca, două în faţă şi două pe latura cu prelungirea tinzii. Parmalâcul este construit din bârne masive cioplite puse orizontal, în ansamblu, casa Tătucilor este o locuinţă fortificată, construită de moşnenii ridicaţi pe trepte de mici boieraşi, imitînd întru totul culele boiereşti de zid. Cred că este cea mai perfectă replică ţărănească de lemn la cula boierească de zidărie, nici unul din exemplarele asemănătoare din Gorj neavând masivitatea casei Tătucilor.

Inainte de a trece la prezentarea elevaţiei şi a faţadelor caselor înalte trebuie să amintim că, spre deosebire de restul arhitecturii olteneşti şi munteneşti, casa înaltă mehedinţeană are de foarte multe ori scara exterioară ieşind din perimetrul dreptunghiular al planului casei, nefiind deci apărată de parmalâcul prispei aşa cum se întâmplă în Gorj, Vâlcea şi mai ales Muscel, Dîmboviţa, Prahova şi Buzău. Scările mehedinţene sunt de piatră, chiar la casele de lemn, şi încă o caracteristică : nu sunt prevăzute cu vreun acoperiş protector.

Elevaţia şi faţadele caselor înalte. Varietatea faţadelor este destul de mare şi la casele joase, mai ales la acelea al căror soclu puternic de zidărie le dă uneori aparenţa apropiată de cea a caselor cu adevărat înalte, adică a celor având două nivele pe deplin dezvoltate. La casele înalte această varietate este şi mai mare, iar soluţiile constructive adoptate sunt uneori de o frumuseţe deosebită. Fireşte că este greu şi nu avem pretenţia de a putea înfăţişa în aceste pagini toată gama rezolvărilor arhitectonice pe care le prezintă casa înaltă mehedinţeană. Am ales însă câteva din cele mai semnificative asemenea rezolvări.

Incepând cu casa Tătucilor, avînd ambele nivele de lemn, lucru rar în Mehedinţi, vom remarca existenţa a cinci registre extinzîndu-se pe toată faţada principală care măsoară 9 m lungime: primul este format din temelie de piatră înaltă cam de un metru, fiind deci un registru plin susţinînd prin masivitatea sa întreaga construcţie şi succesiunea celorlalte patru registre ; al doilea este, dimpotrivă, un gol prelung, înalt de doi metri, întrerupt doar la mijloc de un stîlp puternic ; golul este prispa nivelului inferior în care sunt pivniţele casei ; al treilea de 1,10 m, este format din bîrne şi reprezintă un fel de apărătoare a prispei de jos ; al patrulea -este parapetul masiv de bîrne al „tindei" de sus înalt tot de 1,10 m,- al cincilea îl formează golul prelung şi îngust al tindei de sus, gol prins între parapetul masiv şi fruntarul cioplit de sub streaşină acoperişului, întrerupt la mijloc de un singur stîlp frumos cioplit, pandantul celui de la prispa de jos. De observat că meşterii, din Bobaiţa nu au lucrat la întâmplare, ci au calculat ca cele trei registre superioare să fie toate de aceeaşi înălţime : de 1,10 m fiecare. Aspectul casei Tătucilor este dintre cele mai impunătoare, registrele orizontale, sobre şi egale, surmontate de acoperişul înalt de şindrilă conferindu-i o monumentalitate impresionantă.

Soluţia unui mare gol la parter este adoptată şi de o casă din Prejna dar în cu totul altă manieră, determinată în primul rând că aici avem a face, ca în majoritatea caselor de pe podişul mehedinţean, cu un nivel inferior de piatră. Aşa că acel gol continuu al parterului este încadrat de două pile de zidărie puternică, de câte 50 cm lăţime fiecare şi înalte de 2,50 m. I e acest soclu de pietrărie masivă nivelul de sus, din lemn, pare uşor. Prispa inferioară este lată şi formează accesul către pivniţa mare a casei în care se intră pe o uşă lată de lemn lucrată în plăcuţe dispuse într-un sistem unic de romburi concentrice. Scara de lemn care urcă la nivelul superior taie într-un colţ golul prispei cu o linie subţire oblică. Grinda masivă de deasupra golului, susţinând tinda de sus, este groasă de 30 cm, peste ea fiind construit un parmalâc scund din scânduri puse în picioare, parmalâc de numai 50 cm înălţime, în sfârşit. golul prispei de sus este înalt de 2,30 m, mărginit de câte un stâlp de lemn şi întrerupt doar la mijloc de un al treilea stâlp. în ansamblu, construcţia apare foarte echilibrată, golul de jos încadrat de zidăria puternică fiind despărţit de golul aerian de sus, de cele două registre înguste de lemnărie ale grinzii şi parmalâcului. Este o compoziţie, am spune savantă, dacă n-am şti că este concepută de meşteri fără şcoală dar cu o mare experienţă a construcţiilor şi cu un simţ al proporţiilor şi al măsurii excepţional.

La alte case, tot din Prejna, dar şi din Izverna sau Costeşti, sau Gornenţi, golul nivelului inferior este întrerupt de cîte unul sau doi pilaştri, de zidărie, ajungînd să semene cu un contrafort subzidit de mari dimensiuni : 1,15 m/0,50 m. Când sunt doi pilaştri între cele două pile exterioare, sunt de dimensiuni mai mici (50 cm). Există şi case la care pilaştrii sunt înlocuiţi de stâlpi de lemn, compoziţia faţadei câştigând în general aspectul de uşurătate. Pe de altă parte, mai ales la Costeşti, există case cu două nivele la care şi parterul şi etajul sunt prevăzute pe prispe cu stîlpi de zidărie de secţiune pătrată, ilustrînd legăturile cu Banatul vecin.

Una din variantele importante ale compoziţiei faţadelor caselor mehedinţene este cea în care soclul masiv de zidărie înalt până aproape de doi metri are la faţadă blocul compact al scărilor de piatră, plasat cam la mijlocul construcţiei, iar la una din extremităţi, de obicei cea în care soclul este mai înalt (în cazul soclului rezolvând diferenţe de nivel), se află un gol adânc prin care se face intrarea la pivniţă. Nivelul superior al acestor case, făcând de fapt un fel de tranziţie între casa joasă şi casa înaltă, este mai totdeauna prevăzut cu o prispă cu stâlpi de lemn.

In sfârşit, aşa cum am amintit mai înainte, există case înalte cu prispă parţială la ambele nivele, compoziţia faţadelor acestui fel de case căpătând o notă aparte prin contrastul dintre suprafaţa plină a casei, avansând până la linia externă a faţadei, şi golurile celor două prispe, de sus şi de jos. Golul de jos este uneori încadrat de stâlpi de zidărie de secţiune dreptunghiulară, alteori de tălpi de lemn, după cum şi prispa etajului poate prezenta aceeaşi variaţie. Lăţimea registrelor, proporţia dintre plinuri şi goluri, străpungerile uşilor şi a ferestrelor, modalitatea de insercţie a scării exterioare sau a celei interioare, lăţimea şi extinderea pe laturi a prispelor, iată tot atâtea elemente a căror variată combinare şi dimensionare introduc în arhitectura populară mehedinţeană o mare diversitate, demonstrând puternica imaginaţie creatoare a meşterilor constructori de case din această parte a ţării.

La toate acestea, să nu uităm, se adaugă şi variaţiile determinate de volumetria acoperişurilor, totdeauna în patru ape, dar a căror înălţime, caracteristică vechilor case, scade odată cu trecerea timpului şi cu schimbarea învelitorii de la şindrilă la ţiglă. Accente deosebite pun şi volumele coşurilor înalte, tipice şi ele arhitecturii populare mehedinţene.

Casă înaltă CireşuCasă înaltă Cireşu

Technorati Tags:Technorati Tags: Cultura Artă Casa Mehedinţi Turism casa prispă întreagă etaj încăperi Tătuci Cerna Vîrf hodaie cunie iatac tindă plan Oltenia ţărani bogaţi

No comments yet

Publică un comentariu nou

Google Friend Connect (leave a quick comment)
loading...
Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public.