Drobeta Turnu Severin

Roşiile (Solanum lycopersicum, cunoscute la noi sub numele de tomate, pătlăgele, sau plătăgeni în sudul Olteniei) este o plantă erbacee cultivată pentru fructele sale comestibile. Cu o aromă savuroasă, cele mai multe soiuri au fructele coapte de culoare roşie. Roşiile ajung de obicei la 1-3 metri înălţime, şi au o tulpină firavă, lemnoasă, care se sprijină de multe ori pe alte plante.

Roşiile sunt consumate în toată lumea, consumul lor fiind benefic pentru sănătate, inclusiv pentru inimă. Roşiile contin licopen, unul dintre cei mai puternici antioxidanti naturali. Unele studii au scos în evidenţă faptul că licopenul în special în tomate fierte, ajută la prevenirea cancerului de prostată. De asemenea s-a demonstrat că licopenul ajută pielea la protecţia împotriva radiaţiilor ultraviolete nocive. Variaţiile genetice naturale ale roşiilor şi plantele înrudite cu roşiile conţin gene care produc licopen, caroten, antociani, si alţi antioxidanţi. Există varietăţi de roşii cu cantităţi duble de vitamina C, conţinut de vitamina A de 40 de ori mai mare decât normal, niveluri ridicate de antociani, şi de 2 pânnă la 4 ori mai mult licopen.

Consumul de roşii a fost asociat cu un risc scăzut de cancer la sân, cancer la cap şi gât, şi ajută mult la protecţia împotriva bolilor neurodegenerative.

Deşi din punct de vedere botanic roşia este un fruct, ea este inlcusă în categoria legumelor.

Roşiile sunt folosite pe scară largă în bucătăria mediteraneană, în special în bucătăria italiană şi din Orientul Mijlociu. Fructul său este acid, astfel încât se poate conserva ca sos de roşii sau pastă. Sucul de roşii este adesea conservat şi vândut ca băutură. Roşii necoapte verzi pot fi, de asemenea, uscate şi prăjite, şi utilizate la prepararea salsei, sau murate. Roşiile pot fi conservate şi prin uscare, adesea la soare, şi vândute, în saci sau în borcane în ulei.

Cultivarea roşiilor

1. Cumpăraţi răsaduri de roţii de la o seră după ca au trecut toate pericolele de îngheţ, sau sădiţi seminţe cu 6-8 săptămâni înainte de prognoza ultimului îngheţ.
2. Alegeţi un loc cu expunere la soare, şi cu un pH al solului de 6,0-7,0. Roşiile au nevoie de multă căldură pentru a se obţine un gust bun al fructelor. Protejaţi pe cât posibil locul de vânt, prin planatarea de pomi, prin viţă de vie pe spaliere, sau chiar cu ajutorul unor pereţi de grădină speciali amenajaţi.
3. Îmbunătăţiţi solul cu compost, roşiile au nevoie de sol bogat în materii organice.
4. Lăsaţi răsadurile să se dezvolte, în sere proprii eventual, şi mutaţi-le în grădină după ce temperatura pe timpul nopţii este de minimum 10 ^oC.
5. Săpaţi o groapă de mărimea unei mingi de basket pentru fiecare plantă. Adăugaţi o lingură de compost şi o mână de coji de ouă pisate (pentru calciu) în fiecare groapă.
6. Lăsaţi 30-45 cm din plante în afară în funcţie de soi, şi plantaţi-le adânc, până la a patra ramură din partea de sus, pentru a permite dezvoltarea noilor rădăcini.
7. Înconjuraţi fiecare plantă cu un guler de hârtie şi acoperiţi-o cu un clopot transparent din plastic pentru a o proteja de insecte şi temperaturi scăzute.
8. Îndepărtaţi protecţiile când vremea s-a încălzit, acoperiţi solul cu un strat protector de frunze uscate sau paie, şi pregătiţi suportul de care are nevoie planta pe perioada creşterii (araci, spalieri, etc.).
9. Asiguraţi-vă că plantele au suficientă apă (2,5-5 cm) în fiecare săptămână şi, pentru o recoltă bogată, stropiţi-le cu soluţie compost sau extract de alge marine de patru ori: în primele două săptămâni după sădire, după ce apar primele flori, când fructul atinge mărimea unei mingi de golf, şi atunci când fructele încep să capete culoarea fructului copt.
10. Culegeţi roşiile atunci când culoarea lor este lucioasă iar consistenţa nu este nici moale nici tare.

Roşii "Tumbler", asemănătoare cireşelor roşii

Sfaturi

• Există mai mult de 25.000 de soiuri de roşii din care puteţi alege, cu numeroase culori şi dimensiuni variind de la 1 cm 15 cm în diametru, şi adaptate pentru diferite condiţii climatice. Consultaţi cataloagele de seminţe şi cărţi de grădinărit pentru a selecta soiurile adecvate necesităţilor dvs. şi condiţiilor climatice specifice.
• Toate soiurile de roşii cresc foarte bine în containere, şi există mai multe varietăţi în miniatură, inclusiv "Tumbler", o roşie dulce asemănătoare cireşelor roşii crescute special pentru ghivece şi coşuri suspendate. Pentru soiurile mai mari este necesară utilizarea unui container de minimum 4 l (butoi, de exemplu), cu drenaj bun, care trebuie umplut cu un amestec de pământ pentru flori şi compost. Asiguraţi-i multă umiditate şi îngrăşaţi-l la fiecare trei săptămâni cu un fertilizator organic lichid slab pe bază de azot.
• Roşiile sunt predispuse la o serie de boli, dar puteţi evita cele mai multe dintre acestea prin rotirea culturilor în fiecare an, curăţarea resturilor din grădină toamna, şi plantarea soiurilor rezistente la boli.
• Roşiile aparţin unei familii de plante otrăvitoare (Solanaceae),astfel încât aveţi grijă să nu mâncaţi altă parte a plantelor cu excepţia fructelor.
• În cazul în care nu dispuneţi de spaţiu suficient, roşiile pot fi crescute şi în oală. Folosiţi o oală cu înălţimea de 45-60 cm şi diametrul de 35-50 cm.. Umpleţi-o cu pământ de flori, îngrăşăminte, etc. Plantaţi roşiile şi acoperiţi solul cu o cârpă sintetică neagră, care va permite trecerea apei prin găuri mici. Tăiaţi marginile în formă de cerc şi înfigeţi marginea în sol. Acest lucru protejează planta de buruieni şi insecte.
• Ca divertisment, puteţi planta plante şi cu susul în jos, în special atunci când nu dispuneţi de suficient spaţiu.

(Nicolae Sfetcu)

Technorati Tags: antioxidanţi antociani băutură boli bucătăria cancer caroten cultivarea roşiilor Grădinărit legume licopen muraturi pastă pătlăgele plătăgeni răsaduri roşii sănătate seminţe Sfaturi soiuri sos de roşii sucul de roşii tomate Tumbler vitamina A vitamina C roşii tomate pătlăgele plătăgeni sănătate licopen cancer caroten antociani antioxidanţi vitamina C vitamina A