Drobeta Turnu Severin

Stâlpi la foişorul casei Glogovenilor

Stâlpii mehedinţeni sunt mai groşi decât cei gorjeni, secţiunea lor fiind un pătrat cu latura între 12 şi 18 cm. Ei sunt ciopliţi de predilecţie în tetraede şi ornate cu x-uri şi cu zimţi pe margine, alternând cu duble sau triple „inele", de asemenea crenelate. Treimea de jos a stâlpului prinsă în balustrada prispei, este cioplită simplu într-un mare volum paralelipipedic alungit, iar cele două treimi superioare sunt acoperite cu volumele tetraedelor, succedîndu-se între 4—8 asemenea volume. Se întâmplă câteodată ca motivele sculpta-te să fie plasate la mijlocul fusului stâlpului, producând un efect singular prin nuditatea părţii superioare de sub grinda mare. Ciopliţi în lemn de gorun, stâlpii prezintă o alternanţă regulată, înregistrând, de pildă, 4 tetraede de câte 10 cm înălţime şi 3 X-uri de câte 12 cm înălţime sau, altă dată, 7 „inele de câte 6 cm alternînd cu 6 X-uri de câte 14 cm, ceea ce denotă o grijă deosebită a meşterului artist pentru imprimarea unui anume ritm acestor veritabile opere de sculptură modernă, semănând atât de bine, lucru banal azi, cu coloanele lui Brâncuşi izvorâte, fără îndoială, din acelaşi fond decorativ ancestral.

Rareori am întâlnit stâlpi de secţiune circulară şi atunci, distingându-se prin grosimea lor (neobişnuită pentru Gorj). Unii din aceşti stâlpi circulari erau şerpuiţi, jumătate de la stânga la dreapta, iar cealaltă jumătate de la dreapta la stânga, având şi un mic capitel în formă de trunchi de piramidă. Intr-un alt caz, la casa Tătucilor, stîlpul de secţiune circulară avea o struc-ură mai complexă, fiind alcătuit în esenţă din două volume tronconice alungite, lipite la baza lor mare şi sprijinite pe un volum împodobit cu patru discuri în relief ; mici „creneluri" marcau suprafeţele de contact.

Legătura între stâlp şi grinda mare a tindei se face în trei moduri în Mehedinţi : cea mai obişnuită este cea directă, în sensul că micul capitel al stâlpului se îmbuna printr-o mică limbă m corpul grinzii, alteori însă, stâlpul susţine „calul" arcuit sau drept al grinzii transversale, peste care se aşează grinda mare a tindei ; în sfârşit, o a treia modalitate este aceea a apariţiei între stâlp şi grindă a unui aşa-numit „florar" sau a unei mici „talpe", care se aşază la capătul stîl-pului şi pe care se sprijină grinda.

„Caii" grinzilor transversale, mai ales la cele două extremităţi ale tindei, sunt ciopliţi cu îngrijire, fiind fie arcuiţi, potrivit numelor lor, fie drepţi. Şi într-un caz şi în altul „caii" mehedinţeni sunt deseori împodobiţi şi cu o cioplitură mediană în formă de triplă acoladă.

Grinda principală, numită uneori „prăgar" sau chiar „florar", este de mari dimensiuni, cît lungimea casei, adică de 7,8,9 sau 10 metri, uneori şi de 11 sau 12 metri, şi de grosime apreciabilă, având secţiunea unui dreptunghi, pus pe cant, cu laturile de 30/20 cm. Grinda este cioplită în tăieturi adânci, alternînd suprafeţe curbe cu unele drepte, alternanţa având şi aici o regularitate ritmică perfectă. Ciopliturile sunt practice numai pe faţa inferioară a grinzilor şi sunt completate cu zimţi sau creneluri.

Sistemul stâlpi-cal-grindă este completat uneori, mai rar decât în Gorj, cu „undreaua", numită în Mehedinţi „andrea", un fel de pilastru semiangajat în perete, acoperind capetele ieşite ale bârnelor pereţilor transversali ai casei şi printr-o parte din greutatea şarpantei acoperişului descărcată prin intermediul „cailor". O astfel de „andrea" frumoasă, masivă şi simplu împodobită prin câteva tăieturi puternice, am înregistrat la aceeaşi prea frumoasă casă a Tătucilor, evident, una din capodoperele arhitecturii noastre ţărăneşti, lucrată de meşteri din Bobăiţa, un sat la circa 25 km sud-est de Cerna Vîrf.

La partea de jos a prispei sistemul decorativ se întregeşte cu balustrada lucrată din scânduri puse în picioare, înalte cam de 60 cm sau, mai recent, din scânduri traforate.

Faţada casei, simplă în rezolvarea ei constructivă, este marcată de golurile uşilor şi ale ferestrelor. Uşile sunt şi ele un element decorativ notabil, mai ales cele vechi, construite fie dintr-o bucată groasă de 15 cm, cu ţâţâni din întreg, fie din foi placate cu scândurele de brad, formând diferite combinaţii pe bază de romb, bine cunoscute şi în alte regiuni ale ţării.

Substructura şarpantei, pe care în parte am descris-o, alcătuită din „prăgar", „cai" şi cosoroabă, este de cele mai multe ori lăsată liberă la vedere pe tindă, dar uneori este închisă cu o tăvăncală, la fel ca tavanul din interior făcut din „pondilă", blăni groase de fag ce se îmbuna una în alta.

Technorati Tags: Cultura Artă Casa Mehedinţi Turism stâlpi grinda mare tinde grinzi transversale prăgar florar sistem cal undreaua andrea sistemul decorativ