Drobeta Turnu Severin

Vase de Şişeşti

Dacă centrul ceramic Simian şi-a prelungit agonia până în primele două-trei decenii ale secolului al XX-lea prin singurul meşter olar Ion Ghenciu, iar cel de la Valea-Rea (Căză-neşti), până acum câţiva ani prin şase meşteri, toţi trecuţi de 60 de ani, centrul ceramic Sişeşti continuă, singular, gloria de odinioară a artei lutului în actualul teritoriu administrativ al Mehedinţiului. La Sişeşti, unde până cu puţini ani în urmă erau vreo 15 meşteri olari, în prezent activează numai loniţă Traşcă, în vârstă de 70 de ani şi Marin Titu, în vârstă de 52 de ani; la Noapteşa, însă, satul aparţinător comunei Sişeşti, activează un număr de 28 de olari.

Până la începutul veacului nostru pământul pentru oale se culegea din dealul Gârdoaia, de la locul numit „Toaca de arie", în prezent el este scos din coastele dealului Bora, de la locul numit „Mârzaci". Din straturile acestui pământ, numit de olari „meşuri", se alege caolinulr pământ de culoare albă, care se transporta cu carele (azi şi cu roabele) în curtea olarului. Aici el se depozitează într-o groapă pentru dospit, tocându-1 şi stropindu-1 cu apă până ce se face mărunt.

Ulcior de Şişeşti

Când se consideră că este îndeajuns de dospit, se ia un ,,vrau", adică o cantitate cât încape într-o postavă (sau troacă). Vraul se calcă în picioare şi se frământă cu mâinile până devine unsuros. Atunci se amestecă de vreo 5—6 ori cu nisip adus de la locul numit ,,humărie", fără nici un fel de impurităţi. Pasta astfel preparată este tăiată în bucăţele, „în boboloaşe". Aceste boboloaşe, frământate încă o dată în palmele olarului, pentru a-i scoate ultimele impurităţi, se aşază pe roată pentru a i se imprima forma dorită. După ce se „înflorau", vasele se aşezau pe policioare pentru a se zvânta şi usca.

După uscare se transportă la cuptor pentru a fi arse. Oalele se aşază de jur-împrejurul •cuptorului, puţin înclinate. Vasele mari se aşază pe vatră, iar cele mici la suprafaţă. Ulcelele se aşază de multe ori în vasele mari — cum face de obicei loniţă Traşcă —pentru a primi o culoare mai albă, lăptoasă.

Arderea durează aproximativ zece ore, mai exact până când iese „bungineala" (un fum negricios) şi la suprafaţă oalele devin roşii, ca jeraticul. După răcire, oalele se aşezau în căruţe şi se transportau la târguri, bâlciuri şi sate. Olarii din Sişeşti îşi desfăceau produsele îndeosebi în oraşele Drobeta-Turnu Severin, Vânju Mare, Strehaia, Calafat şi în satele din podişul Mehedinţi, Câmpia înaltă a Bălăciţei, Câmpia Blahniţei şi până în nord-vestul Câmpiei române (satele din jurul Filiaşului şi Calafatului). In satele din câmpie, oalele se dădeau, pe „boabe" (cereale), iar în cele de munte pe brânză, lână, fasole şi bani.

Putinei de Şişeşti

Centrul ceramic Sişeşti produce următoarele obiecte : oale, ulcele, borcane, urcioare, străchini, sacsii, olane.

Unele obiecte ceramice se făceau pentru anumite sărbători şi evenimente mai importante din viaţa oamenilor. Astfel, pentru „Joimari" se luau numai ulcele de cinci la cap, pentru „moşii de piftii" numai străchinuţe de cinci la cap, iar la „Sărindar", când omul încă în viaţă îşi făcea pomană (atât obiecte de pomană cât şi masa de pomană) trebuia să dea de pomană şi unele obiecte din ceramică : 22 ulceluţe de cinci la cap, 22 străchinuţe de cinci la cap, trei ulcele de cinci la cap, două urcioare şi două borcane.

Oala de Şişeşti

Vasele de Sişeşti se caracterizează printr-un câmp ornamental de o uimitoare simplitate. Pe fondul ocru-gălbui, în partea superioară a vaselor, se făceau „înfloriturile". Printr-o mişcare lentă a roţii olarului, cu „feştelicul" sau „boielnicul" (pensulă din păr de porc) se aplică un decor în culoare siena naturală. Ca motive ornamentale întâlnim liniile concentrice, meandrul plin conţinu circular şi meandrul simplu fragmentar. Alături de aceste figuri geometrice se mai întâlnesc, foarte rar, şi „brăduţul", motiv arboricol, cu o largă circulaţie atât în arta populară, cât şi în folclorul românesc, apoi spirala.

Până în primele decenii ale secolului nostru olarii din Sişeşti foloseau destul de frecvent la vasele mari tehnica reliefurilor. După ce vasul se zvânta puţin (se întărea), olarul aplica ,,şer-puiturile" : butoni şi brâuri alveolate, între ele aplicând diferite figuri geometrice, dintre care cele mai des întâlnite sunt romburile. Ceramica de Sişeşti prezintă afinităţi cu unele centre ceramice din vestul României şi în special cu cele din Gorj şi Banat, atât prin ornamentică cât şi prin formă. Frumuseţea formei ceramicii de Sişeşti a fost relevată pentru întâia oară de Barbu Slătineanu : „Vasele au o faţă aspră şi o formă foarte curată, de o eleganţă desăvârşită. Asprimea feţei nu este o neglijenţă a olarului ci, dimpotrivă, un mijloc de decorare. Adevăratul element decorativ al vaselor rămâne frumuseţea desăvârşită a formelor".

Ulcior de Şimian

Technorati Tags: Cultura Artă Turism Centrul ceramic Şişeşti centrul ceramic Simian Sişeşti meşteri olari dealul Gârdoaia Toaca de arie dealul Bora