Sfârşit de septembrie în Bucureşti. Toamnă cenuşie, ploaie măruntă, rece, frisoane septice, amărăciune profundă, organică, materială, oameni grăbiţi (spre unde, spre ce?), proteste sindicale obosite, anemice, speriate, pancarte ofilite, cărate/sprijinite pe umeri osoşi, claxoane răguşite sau prea stridente, maşini speriate, smucite, văruite cu noroi vâscos, faruri ca nişte opaiţe fosforescente, paltoane mergătoare, ezitante, speriate, evazive, priviri mioape, urechi mute. Încă o toamnă morbidă şi strivitor de tristă, ignorată, neluată de nimeni în seamă, nesocotită...
Ajung la hotel şi intru într-o oază aparentă de fericire sintetică – podele ce reflectă impecabil spoturile sclipitoare din tavan, fotolii din piele scumpă, atent selectată, şi vreo 15-20 de majordomi extrem de atenţi la eventualele sau presupusele nevoi ale musafirilor – puţini, ce-i drept. Mă aşez la o măsuţă împreună cu soţia şi Dana Dumbrăveanu – conferenţiar universitar doctor, buna noastră prietenă (severineancă 100% deşi trăitoare în Bucureşti) care azi va fi tălmaciul nostru. Cum arată Profesorul Lipton? Cum o să îl „atac”? ...
Mi-am dorit încă de acum 3 ani, de când i-am văzut conferinţele pe DVD şi i-am citi cărţile, să îl întâlnesc şi... atât. La ce sunt bune adevărurile „originale” Savurez liniştea şi încerc să îmi pun ordine în gânduri. Imposibil însă!...
În acea atmosferă de linişte sintetică mă gândesc la numeroşii „sfătoşi” care gândesc în majuscule şi care au pretenţia de a fi unicii posesori ai Adevărului Unic. Întâlnim adesea în scurta noastră viaţă astfel de specimene de indivizi care caută dintr-o disperată nevoie de a-şi justifica umbra pe care o fac pământului, să fie originali. Şi ce e mai facil, mai lesne decât să dai „din gură” sau „din mână” mimând originalitatea? Ei au certitudinea că gândesc, că jocul lor e gândire şi mai ales că jocul lor prea luat în serios de ei înşişi este şi creator. Ei îmbrăţişează cu puterea argumentelor logice o eroare, o îmbracă în culori vii şi fascinante şi o propagă ca şi cum ar fi un adevăr definitiv. Au un bagaj nesfârşit de aforisme şi parabole cu care argumentează strivind orice presupusă opoziţie şi creează iluzia (pornită dintr-o certitudine atent mimată) că ei nu se pot înşela niciodată. Viaţa lor este însă sterilă, goală, anostă, searbădă dar nu total inutilă. Meritul lor (au totuşi un merit!) este că ne ajută prin atitudinea şi comportamentul lor să înţelegem mai bine definiţia erorii dar ne şi îndeamnă în acelaşi timp la căutarea şi cultivarea adevărului...
„Original” şi „autentic” Diferenţa între a fi „original” şi a fi „autentic” este diferenţa între „a-ţi imagina că bei apă” şi „a bea apă”. Când ai citit câteva cărţi autentice, când ai întâlnit câţiva oameni autentici, atunci vraja „originalităţii” aceastor inşi nefericiţi se destramă instantaneu şi doar un sentiment de compasiune te cuprinde atunci când observi cu coada ochiului, eforturile acestora de a convinge, de a îmbrobodi sau de a mai îmbălsăma vreun inocent aflat în căutarea „adevărului”...
Mai aveam câteva minute până să îl întâlnesc pe Profesorul Lipton şi gândurile mele se amestecau de-a valma...
Întâlnirea cu Profesorul Lipton
Uşile rotative de la intrarea în holul larg al hotelului se mişcau lent din când în când „înghiţind” câte un locatar. La un moment dat apare Profesorul Lipton voios ca un copil care se întoarce din parc. Este scund, are o barbă rotundă şi un zâmbet ca un hamac aninat de lobii urechilor. Îl privesc preţ de câteva secunde pe cel care a rescris Biologia şi cel care, cu argumente articulate, a desfiinţat teorii consacrate şi acceptate ca definitive de miliarde de oameni trăitori pe această biată planetă aflată în perpetuă vâjâială prin Universul întunecat. Ne recuneaştem şi mă întâmpină ca şi cum am fi cel puţin rude de gradul întâi. Toate ezitările, toate spaimele, toate prejudecăţile mele s-au dizolvat instantaneu chiar atunci. El ştia deja că în următoarele minute va vorbi severinenilor despre noua ştiinţă – Epigenetica – acea ştiinţă care va schimba multe vieţi şi care va reaminti oamenilor că există totuşi vindecare (nu doar ameliorare).
L-am întrebat unde ar fi mai potrivit să vorbim şi după ce s-a uitat discret în jur, mi-a spus că nu crede că ar fi bine să deranjăm turiştii din hol cu discuţia noastră şi ne-a invitat la el în cameră. Mi-a luat din mână geanta şi trepiedul şi a intrat în liftul larg iar eu şi soţia am luat celelalte bagaje (alte camere, încă un trepied, cărţile, clipboard-urile, aparatele foto, etc). Am urcat vreo 12 etaje şi în faţa uşii l-am întrebat de ce a cerut cameră aşa de sus şi mi-a spus că îi place să vadă panorama oraşului. Am vorbit despre familie, despre copii, despre primele impresiile ale lui în România, etc. Între timp am aranjat „sculele” şi am început un dialog extraordinar, despre epigenetică, despre viaţă, şi nu numai, având în spate un Bucureşti unic şi fermecător, total opus celui pe care îl percepusem cu numai o oră mai devreme.
Ce este „epigenetica”?
Într-o singură frază, „epigenetica” ne face stăpânii propriei noastre sănătăţi şi bunăstări. Sau, cu alte cuvinte, credinţele noastre conştiente sau inconştiente structurează într-un mod real particulele de materie din ceeace numim generic realitate.
În anii 70 Profesorul român Dumitru Constantin Dulcan afirma curajos că în spatele substanţei se află o „inteligenţă a materiei”. El nu a putut fi cunoscut însă în mediile universitare din Occident iar conducerea ţării de-atunci, obtuză şi speriată de ideile lui i-au interzis lucrările. Biologul american Bruce Lipton confirmă cu ajutorul microscopului ideile românului şi afirmă la fel de curajos că genele noastre din structura ADN-ului sunt doar „schiţe” după care sunt construite celulele noastre (celulele pot trăi luni de zile după ce li s-a scos nucleul cu ADN), că mediul extern este „constructorul inteligent” care se foloseşte de aceste „schiţe” iar „conştienţa” celulelor noastre este doar interfaţa între acestea două. Viaţa noastră nu este determinată de genele noastre aşa cum s-a susţinut zeci de ani cu trufie ci de RĂSPUNSURILE pe care le avem la stimulii veniţi din mediul în care trăim şi care ne propulsează / influenţează viaţa. Răspunsurile noastre sunt influenţate direct de Percepţiile noastre iar acestea, într-un mod determinant, de CREDINŢELE noastre. „Dacă vom reuşi să ne modificăm Credinţele greşite, vom ieşi din starea de „victimă” şi vom redeveni CO-CREATORI ai destinului nostru” afirmă Profesorul Lipton.
Întrucât INEVITABIL Adevărul învinge ÎNTODEAUNA, azi din ce în ce mai multe din ideiile lui revoluţionare sunt re-confirmate de cercetători responsabili iar cele mai importante reviste sau jurnale ştiinţifice (Science, Nature, Discovery, etc) se calcă în picioare la uşa acestuia pentru a-i oferi cu generozitate spaţii pe prima pagină.
Deşi are invitaţii de la cele mai importanta canale radio-tv din lumea largă, este un om discret, fragil şi puternic în acelaşi timp, preferând să se adreseze mai ales unui public select, selectat şi mai ales responsabil. Ulterior interviului pentru Informaţia de Severin, în timpul conferinţei extrem de consistente care a durat câteva ore nu a uitat să amintească personalităţilor prezente de „prietenul Dan” din România care i-a vorbit despre „farmece” şi despre „medicina magică” practicată de „strămoşii daci”.
Fragmente din interviul cu Profesorul Bruce Lipton şi din conferinţa de la Bucureşti le puteţi vedea în curând în format video pe www.doctornobel.ro.
Interviul realizat de Dan Alexoae cu Profesorul Bruce Lipton pentru Informaţia de Severin
DA: Domnule Profesor Lipton vă mulţumesc că ne-aţi acceptat invitaţia.
Profesor BL: Eu vă mulţumesc!
DA: Dumneavoastră sunteţi cunoscut în partea de sud a României datorită emisiunilor medicale ale televiziunii din Drobeta Turnu Severin şi a ziarului Informaţia de Severin. Permiteţi-mi să vă ofer ziarul în care chiar azi cititorii noştrii au aflat despre d-voastră.
Profesor Lipton: Mulţumesc foarte mult!
DA: Şi noi vă mulţumim şi este o onoare pentru noi să fim cu d-voastră.
Profesorul BL: Pentru mine este o onoare că voi aveţi informaţii despre această nouă ştiinţă.
DA: Prima întrebare. Am asistat cu toţii la „demolarea” fizicii newtoniene, mecaniciste de către cea cuantică. Asistăm în aceste momente la sinuciderea medicinii alopate mecaniciste newtoniene. Pentru că sunt din ce în ce mai multe medicamente – peste 300 000 de mii în nomenclatorul de medicamente, din ce în ce mai multe instrumente sofisticate şi scumpe, din ce în ce mai multe boli- şi boli noi, şi din ce în ce mai mulţi oameni bolnavi. Suntem prezenţi iată, şi la schimbarea de paradigmă a biologiei clasice şi apariţia/naşterea „noii biologii” care o desfiinţează pe cea cunoscută de noi în manualele şcolare. Anul trecut în septembrie, exact acum un an, profesorul Gerald Pollack de la George Washinghton University îi scria o scrisoare Preşedintelui Barack Obama în care îi cerea sprijin pentru înfiinţarea unui Institut de cercetare finanţat de guvernul federal care să grupeze oameni de ştiinţă „care sunt în stare -aşa cum spunea Profesorul Gerald Pollack, să răstoarne ştiinţa cu susul în jos” . D-voastră sunteţi unul dintre cei care aţi răsturnat „ştiinţa cu susul în jos”. Cum aţi reuşit în condiţiile în care societatea contemporană este din ce în ce mai controlată de instituţiile financiare cărora nu le convine deloc acest lucru.
Profesor BL: Da,
DA: Lungă întrebare
Profesor BL: Dar o întrebare bună. În primul rând trebuie să spun că pentru a putea exprima ceeace susţin, a trebuit să părăsesc universitatea. O perioadă de 10 ani în universitate, atunci când aveam un post garantat pe viaţă, trebuia să predau studenţilor la medicină ştiinţa clasică pe care o ştim, dar nu mă mai simţeam integru să o fac atâta vreme cât aveam cunoştiinţe despre noua ştiinţa la care mă refer acum. În al doilea rând mi-a fost mult mai uşor să vorbesc publicului decât să argumentez la nesfârşit sau să mă cert cu oamenii de ştiinţă convenţionali.
DA: D-voastră aţi demolat supremaţia ADN-ului, l-aţi coborât de pe piedestal. Care este totuşi rolul acestui ADN în interiorul organismului nostru?
Profesor BL: ADN-ul este un proiect”. Acesta produce proteine iar proteinele ne oferă personalitatea şi caracterul corpului nostru. Dar cel mai important este că acesta este doar un tipar, o marcă şi că această marcă nu ia nici o decizie. Ca urmare ai nevoie ai nevoie de un „constructor” care interpretează ceeace spune acest proiect. Iar ştiinţa aceasta nouă demonstrează că acest „constructor” care interpretează „proiectul” este mintea umană şi percepţiile umane asupra mediului din jur. Iată un exemplu destul de uimitor. ADN –ul este un tipar dar mintea poate modifica acest tipar şi este în stare să creeze peste 30 000 de variaţii ale aceeleiaşi „mărci. Deci poţi să iei o genă sănătoasă şi prin intermediul minţii să creezi un mutant şi de asemenea poţi lua o genă bolnavă şi să creezi una sănătoasă.
DA: Putem vorbi aşadar de o „inginerie genetică” mentală?
continuarea pe
www.doctornobel.ro
Technorati Tags: Biologie adn bruce lipton cancer Drobeta Turnu Severin epigenetica gene noua biologie Drobeta Turnu Severin Sistemul medical Array
Publică un comentariu nou